Despre viața după divorț este tema articolului de astăzi. Mi se pare o temă grea și foarte delicată, mai ales că nu există soluții universale pentru toată lumea. Mă apasă acest subiect pentru că am prieteni care au trecut prin divorț și simt că procesul de vindecare durează. Pentru că le văd copiii cum suferă și pentru că doar intuiesc ce înseamnă. Mai sunt doamnele pe care le consiliez pe dietă și care trec printr-un astfel de proces. Și care au nevoie de terapie pentru a gestiona mâncatul compulsiv. De cealaltă parte sunt cei care au depășit procesul și care povestesc frumos despre viața după divorț. În orice caz, e greu, complicat și de durată.
Întrebare: De când am divorțat mă simt singură și nu văd decât cupluri fericite în jurul meu. Fac terapie, dar simt că progresez prea puțin. Nu găsesc semnificație pentru zilele mele și nu știu cu ce să îmi umplu serile, când nu sunt la muncă. Ce mă sfătuiți?
Răspuns: Oricare ar fi motivele și oricât de siguri am fi că decizia este bună pentru noi, divorțul activează în noi emoții atât de dureroase, încât tot ce ne dorim este să nu le mai simțim. Am face orice pentru asta, deoarece credem că vindecarea înseamnă să nu mai simțim durerea.
Și atunci ne îmbarcăm în tot felul de activități care să amorțească această durere.
Totuși, vindecarea autentică reprezintă, contrar a ceea ce am fost învățați să credem, trecerea PRIN durere, și nu PESTE ea. Și da, știu cât greu se ascunde în spatele acestor vorbe.
Dar, ce am învățat practicând meseria de psihoterapeut, este că adevăratele noastre probleme nu vin niciodată din durerea resimțită, ci din faptul că dorim să evităm suferința. Din dorința de a nu simți disconfort, vom lua decizii care nu vor fi bune pentru noi pe termen lung, ci ne vor ajuta doar să nu mai simțim emoțiile greu de dus.
De aceea, când citesc întrebarea Cu ce să îmi umplu serile?, mă tem ca activitățile alese să nu fie doar o modalitate de a amorți corpul emoțional, o distragere de la a experimenta durerea, care vine cu informațiile ei despre ceea ce avem nevoie mai departe pentru a ne reîntregi.
Voi descrie mai jos un exercițiu simplu și foarte eficient de acceptare a emoțiilor:
Așază-te confortabil undeva unde poți închide și ochii, dacă îți dorești să te concentrezi mai bine pe stimulii interni. Gândește-te la o situație pe care îți este greu să o gestionezi și observă ce senzații fizice simți în corp, asociate acestei situații.
Ca un om de știință curios, urmărește cu exactitate locul pe care îl ocupă aceste senzații în corpul tău. De unde și până unde se întind ele? Dacă ar fi să trasezi conturul lor, cît de precise sunt marginile lor?
După ce ai identificat precis localizarea senzațiilor, respiră un timp din și în aceste senzații. Imaginează-ți că, la fiecare inspirație, îți extragi oxigenul din senzația respectivă, iar cu fiecare expirație, direcționezi dioxidul de carbon înapoi în senzație. Fă acest lucru câteva cicluri de respirație.
Și, la final, imaginează-ți că faci mai mult loc în corpul tău acestor senzații.
Simte-ți din nou corpul, ca întreg. Ce s-a schimbat în urma exercițiului?
Dacă ai acceptat provocarea și ai făcut exercițiul, se cheamă că tocmai ți-ai acceptat emoțiile.
Un motiv al dificultății de a găsi semnificație pentru zilele noastre după ce încheiem o relație de cuplu are legătură cu faptul că suntem învățați să credem că nu suntem compleți fără un partener. Aproape toată muzica pe care o ascultăm, filmele pe care le privim și o parte mare din cărți au drept subiect o poveste de dragoste care aduce împlinire.
Poveștile clasice care ni se citesc de mici și desenele animate au în centru o poveste de dragoste sau căutarea iubirii romantice.
Astfel că, la maturitate ne simțim straniu în multe din situațiile în care nu avem partener: când mergem singuri într-o vacanță, la o petrecere, într-un restaurant etc.
De cele mai multe ori, un eveniment dureros perecum divorțul este un catalizator potrivit pentru întrebări existențiale, care ne aduc mai aproape de ceea ce are cu adevărat semnificație pentru noi, ce ne hrănește cu adevărat sufletele. Iar acest răspuns și acest proces sunt atât de personale, încât nu există nicio rețetă pe care să o pot împărtăși.
Împărtășesc, în schimb, 3 cărți despre care am încredere că activează resursele de care avem nevoie în călătoria către noi înșine:
- Femei care aleargă cu lupii, de Clarissa Pinkola Estes
- Călătoria eroinei, de Maureen Murdock
- Eroul cu o mie de chipuri, de Joseph Campbell
Așadar, există viață după divorț? Categoric, da, depinde de fiecare dintre noi să îi găsim sensul și scopul. Să nu uităm că înainte de a fi în cuplu eram noi, cu visurile și dorințele noastre. Viața după divorț poate fi începutul unei frumoase relații cu sine.
Întreabă psihologul – un proiect florinabadea.ro de emotional fitness
Găsiți episodul 1 aici și episodul 2 aici.
Vă încurajez să îmi scrieți cu situațiile particulare cărora doriți să le găsiți o perspectivă din partea terapeutului Elena Iorga, colaborator al blogului de viață sănătoasă.
Pentru situații și mai particulare, pe Elena o găsiți la clinica Oana Nicolau – coordonate pe linkul de mai sus.
Să ne fie de folos!
