Dr. Parlog Loredana – medic primar endocrinolog Medlife Favorit: ”Oxitocina este produsa de neuroni din sistemul nervos central, mai exact din hipotalamus.
O sa vorbesc mai intai de efectele bine-cunoscute ale oxitocinei.
Denumirea sa este legata de principala actiune – “oxus” – rapid si “tokos”- nastere (deci nastere rapida). Oxitocina este cea care declanseaza travaliul si are rolul cel mai important in contractia uterului si expulzia fatului. Daca se doreste inducerea nasterii sau cresterea intensitatii contractiilor uterine se administreaza oxitocina injectabil, iar daca se doreste oprirea contractiilor uterine se administreaza un medicament antagonist de oxitocina (care blocheaza actiunea oxitocinei). Cantitatea mare de oxitocina de la mama din timpul travaliului ajunge si la fat si inhiba activitatea creierului sau pentru a-l proteja de o eventuala lipsa de oxigen ce poate sa apara in cursul expulziei.
Oxitocina este cea care determina si contractia uterului dupa nastere si revenirea sa la dimensiui normale. In cazul in care nu se produce aceasta contractie exista un risc mare de sangerare.
De asemenea, oxitocina joaca un rol foarte important in alaptare. Suptul declanseaza secretie de oxitocina, care duce la contractia canalelor sanului si expulzia laptelui. Oxitocina se poate administra sub forma de spray nazal la femeile care au dificultati la alaptare.
Pe langa efectele fizice, oxitocina are si importante efecte la nivel psihic: induce o stare de relaxare, sustine instinctul si comportamentul matern si dezvoltarea relatiei mama-copil.
In prezent, nu se dozeaza oxitocina in scop clinic. Decizia de administrare a oxitocinei pentru declansarea nasterii sau in cursul travaliului sunt luate de medic pe baza datelor clinice.
Acum ajungem la partea delicata: efectele vehiculate de numeroase articole dar care au la baza studii efectuate pe animale sau pe grupuri mici de persoane. O simpla cautare pe net va genera numeroase rezultate: “oxitocina – molecula fericirii” , “hormonul iubirii”, “hormonul monogamiei”, “hormonul imbratisarilor”.
S-a vazut ca oxitocina exercita numeroase efecte psihologice si influenteaza emotiile si comportamentele sociale. Dar pe langa efectele pozitive (cresterea atasamentului, a empatiei, a generozitatii, reducerea timiditatii si a fricii) s-au inregistrat si cresterea agresivitatii, a geloziei, a lacomiei si a invidiei. Practic, oxitocina nu te face o persoana mai buna, ci iti intensifica sentimentele pozitive sau negative.
La ora actuala studiile efectuate nu sunt suficiente pentru a trage concluzii ferme. De exemplu, utilizarea la persoane cu autism nu a dus la rezultatele favorabile scontate. Probabil ca oxitocina joaca un rol important la nivelul creierului, alaturi insa de numerosi alti neurotransmitatori. Ramane de vazut in ce masura oxitocina va avea un rol in tratarea autismului, a schizofreniei, a fobiilor sociale sau a depresiei postpartum.
Sunt in studiu si efectele oxitocinei la nivel cardiac si la nivelul intestinului subtire (unde ar putea avea un efect protector impotriva efectelor chimioterapiei si radioterapiei si potential terapeutic in sindromul de colon iritabil) .
La ora actuala nu sunt descrise afectiuni legate de un nivel prea mare sau prea mic de oxitocina (avand in vedere ca nu este un hormon dozat uzual, ar fi si dificil de stabilit astfel de corelatii).”
Sursa foto: dr. Loredana Parlog
