Când ne-am cunoscut, aveam amândoi 22 de ani. Eu predam de 3 ani și l-am întâlnit la școală. Lui nu îi plăcea viața de profesor pe atunci, era doar în trecere, înlocuia un profesor bolnav. El nu mă zărise, dar când a trecut pe lângă mine, am știut că era alesul. Nu știu cum și de ce, știu doar că până atunci mă vedeam măritată după 30 de ani, iar la copii nu visam. Am schimbat câteva vorbe, după care nu ne-am mai văzut cam 8 luni. Când ne-am reîntâlnit, am tresărit. Am lăsat un număr de telefon, pe care l-a folosit dupa 3 săptămâni. M-a luat direct și pe nepusă masă cu invitația de ieșit în oraș. De atunci, ne-am văzut fără excepție, în fiecare zi a vieții noastre, de 19 ani încoace.
Lui îi plăcea mielul, eu nici nu voiam să aud. Eu eram atât de slabă de mă sufla vântul și el mă trecea peste bălți. Eu mă machiam puternic cu maro și eram foarte serioasă. Normal, aveam 40 de elevi în clasă și vreo 80 de părinți, plus tot atâția bunici. Din ziua în care ne-am luat de mână am simțit amândoi cât de bine se potrivesc mâinile noastre. Eu aveam telefon mobil, el nu avea nici fix. Eu munceam de dimineața până seara și mergeam și la facultate, el era student eminent, cu bursă de merit. Făceam ”talpă” zilnic, câteva ore. Mereu râdem când ne amintim – am făcut pe vremea aceea zeci de kilometri pe jos și în contul celor pe care azi nu îi mai facem. 
La o lună de când am ieșit oficial împreună și eram ca timbrul pe plic, spre disperarea prietenilor și colegilor, mi-a oferit un inel. Era în noaptea de Revelion, la Herculane. Nu am mers la petrecerea la care ne luasem bilet, am vândut biletul (ce spirit antreprenorial aveam) și ne-am plimbat pe străzi toată noaptea. Am povestit despre cum vedem viața, despre valori, principii, iubire și familie. Am apărut la petrecere la miezul nopții, când se spărgeau sticle și pahare, mi-a luat mâna și mi-a pus inelul pe degetul inelar. Mi-a spus că acest inel este o promisiune. Era să leșin de emoție, în mijlocul mulțimii. 
Cererea în căsătorie a venit într-o cafenea, în București, la ceva timp după ce ne-am întors din Herculane. A fost cu scrisoare, lumânări și cu stat în genunchi. Aveam 3 luni de când ieșeam împreună și i-am anunțat pe părinți că ne căsătorim. Mi-a promis un copil frumos și trandafiri în curtea casei noastre. 
Părinții au suspinat, lacrimat, leșinat pe rând, iar mamele au avut nevoie de săruri. Eu ședeam la ai mei, mama și tata se îngrijeau de tot, iar el era în București de la 18 ani, când venise la facultate. Când a venit să mă ceară era roșu ca un rac, emoționat și înțepenit. Era să îi pleznească nasturele de la tunică. Nu i-a pleznit nimic și în toamna aceluiași an făceam nuntă. Nu ne interesau prea multe, știam doar că ne iubeam. Eu studiam încă, el era la master și își luase un job. Primii noști ani împreună au fost vis: studiam împreună, eram împreună peste tot, găteam și primeam mâncare de la mama, dormeam și ne iubeam. 
După 3 ani ne-am dat seama că aveam amintiri împreună: locuri, momente și aniversări. Aveam 20 și un pic de ani și nicio grijă, ne bucuram de fiecare clipă. Aniversam în continuare ziua mea, ziua lui, ziua în care ne-am cunoscut și ne-am căsătorit, după fix 1 an. Cel mai mult ne plăcea să ne facem surprize în aceste momente. Mie îmi plăcea să cumpăr haine, lui îi plăceau accesoriile: un inel, o brățară, un pandantiv. Nu a trecut niciun moment pe care să nu îl aniversăm, indiferent ce făceam sau câți bani aveam. Pentru aniversări am găsit mereu resurse, fie că făceam un weekend la munte sau mergeam 2 ore la o cină în oraș. 
După 8 ani împreună a apărut Bobița sau Blonda sau Fata cu Părul de aur. Ne-a adus și mai aproape unul de altul, ne-a învățat să fim părinți, să ne jucăm și să privim viața la fel, dar totuși altfel. Au apărut joburile de top, cu răspundere, care ne hoțeau de timp, chiar dacă ne satisfăceau alte nevoi. Începuse pentru noi o altă viață, care ne arăta unul pe celălalt în altă lumină, dar cu aceleași mâini strânse una în alta și aceeași dorință de relație timbru – plic.
Astăzi avem 2 fete împreună, am făcut casa la care visam și ne străduim să prindem niște butași de trandafiri care nu vor la noi în grădină și pace. 🙂 Ne întreabă lumea care e rețeta noastră de 19 ani încoace. 
Ingredientele sunt așa:

• Timp special pentru noi 2;
• Încredere unul în celălat;
• Distracție și umor cu orice ocazie;
• Respect pentru nevoile și dorințele celuilalt;
• Totul făcut împreună: treburi casnice, cumpărături, creșterea copiilor.  

Mod de preparare: totul se amestecă cu multă iubire, la fel ca în prima zi. 

Ce am învățat în anii aceștia?

Că în 2 bucuriile se dublează și necazurile se împart. 
Că e normal să fim diferiți și să ne dorim lucruri diferite, important este însă să ne susținem unul pe altul.
Că înainte de copii am fost noi 2 și că după ce ele își vor lua zborul în lume, vom rămâne tot noi împreună. 
Că o relație nu înseamnă doar pasiune, înseamnă un drum construit împreună și amândoi partenerii să se uite în aceeași direcție. 
Că într-o relație sunt 2 și amândoi trebuie să facă un efort pentru a ține relația vie.
Și că indiferent în ce moment al vieții am fi, ne prinde bine să găsim pretext de aniversare pentru orice: ziua de naștere sau ziua căsătoriei, anul în care ne-am mutat împreună, anul în care am devenit părinți prima oară sau numărul de ani de la primul sărut. 

℗ Aniversări speciale în doi

Dacă îl întrebi pe el, cea mai frumoasă aniversare a fost petrecerea surpriză cu prietenii cei mai apropiați pe care i-am organizat-o la munte, în urmă cu 5 ani. A fost anul când a primit primii butoni. Ca să nu mă mai intrebe mereu unde sunt butonii lui nu-știu-care, am pus pe lista de cadouri pentru soț de anul acesta o casetă pentru butoni.

Dacă mă întrebi pe mine, cea mai frumoasă aniversare a căsătoriei a fost anul trecut la Brașov, când ne-am plimbat după cină în oraș, până la miezul nopții. Când ceasul din Piața Sfatului a anunțat miezul nopții, am trăit un moment emoționant, la fel ca la Herculane, în urmă cu mulți ani: am primit un inel și am simțit cum ne înnoim jurămintele, ochi în ochi și mână în mână. Dragă, dacă tot am făcut public totul, te anunț pe această cale că mai am nevoie de o casetă pentru bijuterii, ca să nu mai caut mereu inelul tău preferat. 🙂

Iar când copilele sunt plecate la bunici, ne place să ne plimbăm, așa cum făceam pe vremuri: să facem ”talpă” și eventual un picnic pe ponton. Cele mai frumoase picnicuri făcute în 2 au fost pe domeniul Știrbei și pe ponton la Cernica. Doar un coș de picnic simt nevoia să mai avem, încăpător și elegant, pentru cea mai bună mâncare – cea făcută de noi 2. 


Așadar, când vine vorba de aniversări nu uitați că un cadou reușit este un cadou de care partenerul să se bucure, care să îi stârnească o emoție pe loc, dar și o amintire în viitor. Alegeți obiecte de calitate, care au șanse să reziste peste timp! 
Produsele de mai sus sunt de la iLUX – un magazin online de cadouri, care se pot vedea/cumpăra și din showroom. La iLUX.ro găsiți acel cadou cu suflet și personalitate, care va vorbi în numele vostru, care va fi ținut minte și care va declanșa emoții, cadoul care exprimă exact ce ne dorim să transmitem pentru partenerul nostru. 

Vă invit să citiți despre relația de cuplu și celelalte articole

Aici le-am scris fetelor mele o scrisoare despre relația mea cu tatăl lor.
Aici aveți un exercițiu propus de un psiholog, pe care să îl faceți în cuplu – se numește ”Dor și dorință”.
Aici am scris despre secretele cuplurilor fericite și longevive.
Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!
Sursa foto: arhiva iLux și aici