Stau în fața femeii care se ține de burtă și care aproape plânge. Suntem prietene de multă vreme. Ne știm de pe ulița copilăriei noastre, în satul ascuns din Bărăgan unde băteam câmpurile încinse de arșița soarelui și viile care urmau să își arate rodul când noi începeam școala. Acum însă, fetița devenită femeie își ține burta în brațe la mine în bucătărie și se schimonosește de durere.

Mă roagă să îi fac un ceai de plante. ”M-a pălit brusc, e o infecție din aia urinară, știi tu” – geme ea și se adâncește în scaunul de bucătărie. Pun de un ceai de mușețel, singurul din casă, și mă  așez, ca să aflu de la ea mai multe detalii: ”Deci, totuși, cum ai reușit tu să te îmbolnăvești vara, soro?”. Așa aflu că nu e prima oară, că i se trage de la verile din copilărie, când ne scăldam în bălți și stam ude în costume de baie, după care făceam dușuri cu apă rece și, în loc să ne spălăm bine slipii, doar îi uscam sau îi treceam prin niște apă tot rece. Și că, în fiecare vară, are aceeași problemă și merge mereu la doctor, îi dă antibiotice, îi dispare durerea pentru puțin timp și apoi îi apare din nou. Că uneori ia medicamente fără să meargă la medic.

20 de ani mai târziu, îmi amintesc de discuția cu prietena mea, într-o duminică dimineața. Simt cum mă taie brusc o durere în zona abdominală inferioară. Mă trece un gând cu transpirații: ”Nu din nou”, îmi zic. Abia ne-am întors de la mare. Mergem în fiecare an de cel puțin 2 ori, la început și la sfârșit de sezon. E plăcerea copiilor și a noastră să stăm cât mai mult în apă, pe nisip, la piscină. Din nefericire, am aflat și eu cu ani în urmă despre infecțiile urinare. Prima oară, mi-a stricat toată vacanța la mare, a doua oară m-a pălit după o internare în spital, altă dată într-un weekend la munte, când nu am băut suficientă apă, altă dată când efectiv am fost în niște ședințe o zi întreagă și nu am putut părăsi sala ca să merg la baie. Am trecut de atâtea ori prin episoade de infecții urinare, încât nu știu de ce azi mă mai mir. Dulapul meu e plin de tot felul de adjuvante pentru astfel de episoade și pentru întărirea imunității. Scăderea imunității organismului este o altă cauză pentru care (re)apar infecțiile urinare. De fiecare dată când trec prin perioade obositoare și stresante, trec din nou prin această experiență. Prin urmare, am ajuns un pacient cu infecție urinară recurentă. 

Voi știați că:

• Femeile fac mai des infecții urinare, pentru că sunt mai vulnerabile decât bărbații? Și asta pentru că au uretra mult mai scurtă, de numai 4 cm, față de bărbați, a căror uretră măsoară 20 de cm. În plus, orificiul uretral este mai aproape de anus la femei, ceea ce favorizează transportul de bacterii patogene către uretră;
• Peste 50% dintre femei au făcut o infecție urinară cel puțin o dată în viață? Aproximativ 25% dintre aceste femei experimentează o recidiva a bolii. În plus, peste 10% dintre femeile gravide suferă de infecții urinare;
• Organismul rămâne vulnerabil după astfel de infecții, ceea ce crește riscul recidivei?
• Pe timpul verii, crește probabilitatea instalării unei infecții urinare? Din cauza căldurii, organismul se deshidratează, creându-se un mediu ideal pentru multiplicarea agenților patogeni în vezică urinară;
• Infecția urinară este una dintre principalele boli care pot apărea în urmă contactului cu apa infectată din bazin sau cu substanțele foarte puternice folosite în procesul de igienizare a piscinelor? Faceți duș și înainte și după folosirea bazinului de înot sau a piscinelor!
• Trebuie să spălați costumul de baie după fiecare vizită la piscină sau baie în mare, pentru că nisipul, apa sărată sau clorul favorizează și ele instalarea unor infecții la nivelul tractului urinar.

Dar ce sunt infecțiile urinare

Infecția urinară este cauzată preponderent de bacterii și poate afecta orice parte a sistemului urinar, de la rinichi, la uretră sau vezică. De cele mai multe ori, aceste bacterii pătrund prin diferite căi în sistemul imunitar, însă organismul le elimină rapid. Atunci când agenții patogeni reușesc să învingă sistemul natural de apărare al organismului, se înmulțesc și provoacă infecții. În 90% dintre cazurile de infecții urinare, cea responsabilă de declanșarea bolii este bacteria Escheria coli (E.coli).

În mod comun, infecția urinară apare la nivelul uretrei sau al vezicii urinare. Dacă simptomele sunt ignorate sau organismul afectat este foarte slăbit, infecția poate evolua până la afectarea rinichilor. Odată ajunse la rinichi, bacteriile vor provocă pielonefrite, adică infecții ale tractului urinar superior.

Care sunt simptomele care ar trebui să ne alarmeze

Simptomele infecțiilor urinare diferă în funcție de unde sunt localizate. Când vine vorba de infecții urinare joase/inferioare – uretrite și cistite -simptomele pot fi:

• Durere sau o senzație de arsură la urinare-disurie;
• Resimțirea unei senzații de greutate sau sensibilitate în partea de jos a abdomenului;
• Eliminarea unor cantități mici de urină și nevoia continuă de a urina;
• Urină tulbure și care prezintă un miros urât, alterat;
• Resimțirea unei dureri în spate, chiar sub cutia toracică;
• Febră și frisoane;
• Senzație de greață și vărsături frecvente;

În cazul infecțiilor urinare superioare (pielonefrite), printre simptome se numără:

• Febră mare, de peste 38 de grade Celsius;
• Frisoane, însoțite de stări de greață și de vomă;
• Dureri la nivelul taliei, de obicei laterale sau dureri puternice de spate.

Ce puteți face atunci când infecțiile devin recurente

Infecție recurentă înseamnă când aveți mai mult de două infecții în 6 luni sau de trei infecții în 12 luni. Aceasta apare după o infecție anterioară, documentată și tratată. Infecțiile recurente pot fi determinate de o persistență bacteriană (infecție cu același microorganism din altă sursă a tractului urinar) sau de o reinfecție (infecție cu o bacterie diferită, din afară tractului urinar).

Principalele măsuri pe care le puteția lua așa încât să evitați infecțiile recurente sunt: 

• hidratarea corespunzătoare, indiferent de anotimp;
  
• consumul de merișor;
  
• urinarea la nevoie, fără să vă abțineți;
  
• urinarea după fiecare act sexual;
  
• atenție la lenjeria intimă, în orice anotimp: să fie doar din bumbac;
  
• atenție la igiena locală, cu apă și săpunuri sau geluri neparfrumate;
  
• evitați băi în piscine sau jacuzzi, sau dacă le faceți, imediat e nevoie de un duș și de schimbarea hainelor;
• utilizarea de suplimente alimentare cu ingrediente care și-au dovedit eficiența în protejarea aparatului urinar, ideal la recomandarea medicului.

Ce mai trebuie făcut musai (intru și eu în discuție), sunt următoarele investigații suplimentare, care să stabilească ce cauze întrețin infecția de la nivelul tractului urinar:

• O radiografie renală simplă;
• O ecografie renală;
• O urografie.

Dar în dimineața aia de duminică, când oricum nu puteam ajunge la medic, primul gest pe care l-am făcut a fost să mă îndrept către ceaiul meu de merișor, pe care îl aveam în casă. Știți că studiile efectuate în ultimii ani au demonstrat că merișorul împiedică bacteriile să rămână prinse de pereții tractului urinar, întrucât conține cantități mari de vitamina C, acid salicilic și antioxidanți cu rol antibacterian? Studiile au arătat deci că merișorul e bogat în compuși organici care protejează aparatul urinar, scade ph-ul urinei și crează în acest fel un mediu ușor acid, în care agenții patogeni se multiplică mai greu.

(P) Voi, surori în suferință, știați de Uro-Care cu extract din fructe de merișor de la Secom?

Uro-Care conține Cran Actin, extract patentat din fructe de merișor canadian, D-manoză și vitamina C. Uro-Care este un adjuvant în tratamentul cu antibiotic și sprijină sănătatea tractului urinar, atât în timpul unei infecții, cât și în prevenirea infecțiilor recurente. Uro-Care este încorporat în capsule vegetale și este recomandat deci și în dietele vegetariene si vegane.

Vestea bună este că Uro-Care poate fi administrat preventiv de persoanele care suferă de tulburări recidivante ale tractului genito-urinar (ca mine). Totodata, folosit complementar cu tratamentul alopat poate contribui la reducerea manifestărilor urinare acute și cronice produse de bacteria E. Coli, precum: senzație frecventă de evacuare a vezicii urinare, usturime sau durere locală în timpul urinării, urină tulbure, urât mirositoare, dureri în zonă lombara, simptome ce pot fi asociate și cu febră, frison, stare de greață sau vomă.

Dacă vă întrebați ce este extractul patentat din fructe de Merișor, Cranberry CranActin® AF™, să știți că acesta este obținut printr-un proces tehnologic patentat care înglobează substanțele active din Merișor într-o fibră naturală, pentru a le proteja de acțiunea distructivă a acidului gastric și a le prelungi acțiunea și la nivelul colonului. Cranberry CranActin® AF™ scade riscul de aderare a bacteriilor la pereții vezicii urinare (principalul factor de risc în dezvoltarea infecțiilor urinare), fapt demonstrată prin cercetare farmacocinetică și clinică.

Cât privește D-manoza, aceasta funcționează că o momeală pentru bacterii, se absoarbe în proporție de 90% la nivelul intestinului subțire, intră direct în fluxul sangvin (fără a se transformă în glicogen și fără a se stoca la nivelul ficatului), este transportată în rinichi și ulterior este eliminată prin urină. D-manoza nu provoacă perturbări ale florei intestinale (care apar de multe ori dupa tratamentul cu antibiotice) și nu produce tulpini bacteriene rezistente la tratament, oferind protecție împotrivă agenților infecțioși de la nivelul tractului urinar. D-manoza poate fi administrată și de către diabetici, căci deși are o structură similară glucozei, este metabolizata foarte greu și astfel nu crește glicemia.

Voi știți despre Uro-Care, l-ați folosit până acum? 

Rămâneți cu mine, urmează curând și un concurs cu premii în produse de la Secom, care să vă ajute pentru această afecțiune!

Later edit: dacă doriți să participați la concurs, este AICI.

Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!

Sursa foto: aici