Întreabă psihologul, episodul 2: dependența de tehnologie

Bine v-am regăsit cu episodul al 2-lea din proiectul ”Întreabă psihologul”. Mă bucur de feedbackul foarte bun pe care mi l-ați trimis cu această ocazie și aștept întrebările voastre în continuare. O cititoare ne-a mărturisit că nu mai știe ce să facă din cauza faptului că se simte captivă și captivată de tehenologie. Vă recunoașteți? Cum ar fi viața fără telefon? 🙂 Pe de altă parte, știm foarte bine că nu se poate fără, dar nu știm cum să găsim acest echilibru. Iată ce ne răspunde psihologul azi. La final, sunt și câteva idei pe care eu le pun în practică zilnic. Țintesc spre weekenduri offline, vă țin la curent cu progresele.

• Îndrumați-ne cum să ne vindecăm de dependența de tehnologie și rețele sociale. Parcă totul se învârte în jurul telefonului și el ne acaparează tot timpul!

R: Tehnologia reprezintă o consecință naturală a evoluției noastre ca specie, care a fost dezvoltată ca răspuns la nevoile oamenilor de a simplifica realizarea unor sarcini, de a grăbi altele – pe scurt, tehnologia ne ușurează viața. Ne și apropie, dacă ne gândim la cât de mult a fost ușurată comunicarea la distanță, chiar înainte de apariția rețelelor de socializare.

Dar așa cum cu un cuțit poți hrăni sau poți răni, tot astfel tehnologia și rețelele sociale poti fi folosite pentru binele sau în detrimentul nostru.

Până aici, nimic nou. Doar știm cu toții ca ce e mult strică. Și atunci, dacă știm, de ce este așa de greu  să facem alegeri diferite? De ce este mai ușor sa ne petrecem clipele de răgaz conectându-ne pasiv la imagini și informații care ne sunt oferite de-a gata?

Pasiv este cuvântul cheie. Tocmai pentru că presupune un efort minim, conectarea la telefon / calculator / televizor are o forță atât de mare de atracție. Este atît de simplu să îți umpli timpul liber cu ceva ce a creat altul, decât să faci un efort de a crea tu însuți ceva.

Iar acum parca am și auzit întrebările unor cititori:

Dar, dacă e timp liber, de ce să mai creăm, de ce nu putem să ne oprim din a depune efort?

Sigur că putem, doar că nici măcar asta nu facem când rămânem conectați la tehnologie. Această alegere nu ne oferă momentele de liniște de care avem nevoie pentru recreere. Observați cum e construit cuvântul? Re-creere. Ne creăm din nou în momentele de pauză autentică. O pauză vindecătoare, regeneratoare este cea în care rămânem conectați la prezent. Asta poate însemna orice de la a sta în liniște cu ochii închiși, la o plimbare în natură sau implicarea într-o activitate care ne absoarbe întreaga atenție.

Am observat pe propria piele cât de grea poate să fie experimentarea unui moment de liniște.

Înțeleg faptul că, trăindu-ne viețile în acest ritm amețitor dictat de schimbările rapide de tehnologie, ajungem să punem semnul egal între A FI si A FACE, să confundăm VIAȚA cu ACȚIUNEA. Majoritatea dintre noi credem ca valoarea noastră este dată de cât de mult timp petrecem în mișcare și pierdem din vedere valoarea nimicului. Acel vid despre care știm din descoperirile fizicii că reprezintă un potențial imens. 

A nu te opri din ritmul alert al vieții pentru a contempla prezentul înseamnă a rămâne în aceeași minte veche, cu aceleași idei, care nu vor genera experiențe noi. Cred că asta a vrut Einstein sa spună cu O problemă nu poate fi rezolvată cu aceeași minte care a creat-o. Momentele de liniște sunt cele care ne dau posibilitatea de a ieși în afara minții vechi, în afara obișnuințelor și tiparelor răsfolosite. Mintea care nu se oprește creează aceeași realitate la nesfârșit.

Un alt motiv pentru care conectarea la tehnologie este atît de seductivă este acela că ne ajută atât de bine să ne distragem atenția de la trăirile interioare. Dacă ma conectez la poveștile altora, am un motiv bun sa nu mai fiu în contact cu emoțiile mele, care și așa erau greu de îndurat. E mai tentant să îmi dau cu părerea despre ce ar trebui să facă altul sau despre ce fel de persoana este decât să îmi adresez întrebări legate de locul în care mă aflu eu în viața mea, să îmi trăiesc propriile anxietăți și să reflectez la ce mod nou de viață mi-aș construi.

Am ales să explic toate motivele pentru a ne conecta la tehnologie deoarece cred ca e mai important să înțelegem de ce o facem decât să repet sfaturi pe care poate le stiti deja.

Când înțelegi că ești înfometat sufletește și că până acum ți-ai oferit junk-food emoțional, e mai ușor să alegi mai des să:

• îți iei timp pentru liniște (nimic / meditație / rugăciune);
• să fii mai prezent în activitățile pe care le faci (atent la toate simțurile);
• să îți îmbogățești viața cu o carte;
• să te întrebi ce vrei să faci înainte de a deschide telefonul (pentru a nu fi deturnat de notificări).

Pentru a completa tabloul efectelor pe care le are conectarea exagerată la tehnologie, vă recomand înregistrarea următoare.

Ce mai fac eu în acest sens

Poate ajută și să vă spun în 2 vorbe despre ce fac eu de obicei:

• dimineața, nu mă ating de telefon până nu las la grădiniță copilul;
• telefonul meu e mereu pe silent de 11 ani;
• am foarte puține notificări, am pus pe mut multe grupuri și alerte;
• seara, după 6-7, cât sunt cu ele, nu răspund la apeluri și încerc să mă țin departe de el, deși mai am articole de citit și alte aplicații pe care le accesez;
• în weekend, fără telefon și social media (chiar și prietenii se plâng);
• noaptea, fără internet;
• fără telefon în bucătărie sau cameră, când sunt la cafea cu soțul.

Voi cum faceți, aveți detox-uri periodice?

Scrieți-mi

Aștept întrebările voastre pentru rubrica ”Întreabă psihologul” la adresa [email protected]! Vom dezvolta, pe rând, răspunsuri la întrebările voastre. Proiectul ”Întreabă psihologul” va apărea la rubrica Sănătate și wellbeing.

Despre Elena Iorga – psihoterapeut de cuplu și familie

Elena Iorga este psiholog autonom, specializată în psihoterapie sistemică de cuplu și familie. Cu un master în psihodiagnostic și psihoterapie, o formare adițională în NLP și experiență de 7 ani în psihologie organizațională, activează din 2010 că psihoterapeut în practică privată.

Lucrează cu persoane care se simt neputincioase în lupta cu circumstanțele exterioare și care decid să își revendice puterea de a crea schimbările pe care și le doresc în viață și a se adapta la schimbările care se petrec peste tot în jurul lor. Interesată de descoperirea puterii interioare autentice, Elena ajută oamenii care lucrează cu ea să între în contact cu resursele personale latente, pentru a reuși să facă schimbări semnificative de durată în viețile și relațiile lor și să se îndrăgostească de puterea proprie de a face lucrurile să se întâmple.

Elena crede în responsabilitatea pe care o are orice persoană pentru propriile sentimente și schimbările sale de comportament, pentru relația actuală și pentru trecerea la acțiune. Cunoscând călătoria de la Victimă la Erou, ea canalizează procesul terapeutic către împuternicirea clientului de a se ajuta singur. În acest proces, se ghidează după cuvintele lui Ernest Holmes, conform cărora învățătură adevărată eliberează discipolul de învățătorul sau. Acesta din urmă își va găsi învățătorul înlăuntrul său.

Pe Elena o găsiți aici:

 

Clinica Oana Nicolau / 0741252526 / [email protected]

Îi mulțumim pentru că a acceptat să devină partener pentru rubrica ”Întreabă psihologul” de pe blogul de viață sănătoasă.