În ultima lună, de câte ori am fost nevoită să refuz propunerile care s-au suprapus cu programul meu de sport, am primit această replică: ”ce bine că ai timp de așa ceva!” După 3 replici de la 3 persoane diferite, m-am oprit și-am reflectat. Mesajul are dublu înțeles: părerea de rău a interlocutorului pentru lipsa lui de timp. Și, de cealaltă parte, e acel “așa ceva”. Cumva din zona derizorie. Adică pesemne eu aloc timp pentru ceva ce pare mai mult o joacă, un moft. La noi știți cum e, dacă nu e o angajare ceva, o detașare, o misiune militară, nu e ceva serios.
Ca să lămurim treaba cu timpul. Da, nu e timp deloc. Pentru nimic. Decât pentru ce e musai: jobul, că plătește facturi. Apoi sunt copiii, familia, în general. Ce mai rămâne dintr-o zi de 12 ore lumină, să zicem? Mai nimic. 1 oră la cumpărături, 2 prin trafic, cu nervi. Prin bucătărie, nițel. Repede, că e desuet să stăm la cratiță, nu suntem gospodine. 😉 Și, conform statisticilor, mult consum de TV, concomitent cu mult scroll. Și probabil multă lălăială pe canapea, care nu se pune, că e relaxare. Și omul are nevoie să se și odihnească, nu-i așa?
Dacă adun orele, nu sunt multe, dar nici puține. La urma urmei, e vorba de același timp, pe care fiecare din noi alege să și-l petreacă diferit. Dar e același timp. Diferența o fac prioritățile. Ce e prioritar urcă în listă, adică e așezat pe primele locuri. De multe ori, e ceea ce trebuie să facem și apoi ce ne face plăcere. Uneori, confundăm plăcerea cu obișnuința. Chiar așa, când ai meșterit ultima oară ceva care ți-a făcut inima să cânte?
Pentru mișcare sau sala de sport nu avem nicio tragere de inimă. Suntem generația cu multe scutiri la sport. Am avut profesori grosolani, care ne vorbeau cu brutalitate și ne chinuiau în sălile de sport. Am rămas cu amintirea asta. Părinții voiau să ne protejeze și ne făceau rost de scutiri. Am ajuns niște adulți care nu integrează mișcarea în viața lor, pentru că nu au exercițiul ei, pentru că au căutat mai degrabă confortul. Care azi se vede din plin pe șolduri, coape, fese, pulpe etc.
În general, ai timp pentru ceva dacă îi aloci timp. Și punct. Restul sunt scuze. Atâta doar. Cât despre mișcare, a practica o activitate fizică nu înseamnă neapărat să faci sport în sală. Dar corpul e făcut să se miște!
Găsiți-vă forma de mișcare care vi se potrivește! E important să fiți consecvenți! Mișcarea ar trebuie să fie ceva normal, nu ceva special, pentru care să ne facem timp special. Trebuie să facă parte din rutina zilnică. Mâncați zilnic, chiar de mai multe ori pe zi? Perfect! Așa trebuie să vă și mișcați! Faceți duș zilnic și vă spălați pe dinți? Așa să fie și cu mișcarea. Un obicei din stilul nostru de viață. Un semn de respect pentru corp! Nu alegeți mișcarea pentru slăbit! Alegeți să vă antrenați corpul, ca să vă reconstruiți, să vă remodelați din toate punctele de vedere: fizic, mental, emoțional! Prin mișcare ajungem să ne reconectăm cu propriul corp. Să facem pace cu propriul nostru corp. Și toate se schimbă începând de aici: postura, ținuta, respirația, gestica, atitudinea, starea de spirit. Mișcarea înseamnă viață! Ea face diferența dintre a fi și a trăi.
În urmă cu 4 luni, abia îmi puteam mișca membrele, eram inflexibilă și imobilă. N-ai fi zis, când te uitai la mine. După ședința de evaluare, am făcut febră musculară. Dacă nu aș fi murit de rușine acolo, cred că aș fi chemat salvarea. Azi e mai bine, deși mai e mult până acolo. Dar orice pas înainte e mai bine decât nimic. Și, vorba antrenorului meu, cel mai prost antrenament e cel pe care nu îl facem.
Așadar, dragile mele, dați-vă această șansă: începeți să vă cunoașteți mai bine mobilizându-vă corpul! Nu veți regreta! Timpul oricum trece și îl cheltuiți fără să vă dați seama, pe orice nimic. Dar mușchii voștri se vor bucura, bolile vor fi alungate, speranța de viață va crește, compoziția corporală se va modifica, celulita va dispărea. Cine nu vrea așa ceva??
Dacă vi se pare interesant, găsiți aici proiectul ”Jurnal de începător la sală”, cu cele 10 episoade de până acum.
Sursa foto: arhiva personală
