La mulți ani, tată! Să-ți fie viața lumină!

E atât de liniște, parcă se aude soarele care abia a răsărit. Un câine latră pe fundal. Se aude poarta, închisă hotărât. După călcătură și fermitatea cu care a închis poarta, știu că e el. În următoarele clipe, o cheie se învârte în yală. În pijamale și cu ochii închiși și totuși pe ceas, răsuflu ușurată. Dacă a venit tata, totul va fi bine. Continui să îmi perii dinții cu grijă, mai am 20 minute până plec, timp berechet, mai ales că a venit tata.

La mulți ani, tată! Să fii mereu așa cum te știu eu! Și la fel ca în poza cu noi 2, eu micuță, la tata în brațe. Câți ani aveam atunci? Un anișor parcă. Mă țineai în brațe, ca pe ceva prețios și râdeam amândoi, cu gurile până la urechi. Așa cum le ții azi pe fetele mele. Și, la fel ca atunci, ele râd de se prăpădesc. Iar eu te văd la fel de tânăr, la fel de puternic și la fel de vesel.

Știi, când vin de la cumpărături și te găsesc acasă la mine, nu mă lași niciodată să car o sacoșă. Ba mă și cerți că iar am cumpărat tot magazinul de mâncare și că o să îmi rup șalele de la atâtea kilograme. Te duci la mașină, le cobori încet și le aduci în casă, pe rând. Mai pui și alimentele pe la loc, tot să nu mă lași cu sacoșele în drum.

Când eram micuță și răceam mereu, venei de la muncă, te descălțai și direct la mine la pat te înființai. Îmi puneai mâna pe frunte, mă mângâiai și te ofereai să primești răceala mea, doar ca să mă scapi pe mine de ea.

În liceu, mergeai cu mine să mă antrenezi în fiecare vară pentru probele de la educație fizică. Și, de fiecare dată când mă prăbușeam de epuizare și începeam să plâng, mă ridicai, mă mângâiai și îmi spuneai că pot, trebuie doar să gândesc că pot. Mă puneai iarăși pe traseu și mă țineai acolo în fiecare seară, până făceam toate turele. Cei mai buni timpi i-am avut mereu la proba de rezistență, tată și îți mulțumesc!

Am luat proba de rezistență de fiecare dată, în viață, tată. Mi-ai zis să am răbdare, că nu există om care să nu fie răsplătit pentru răbdarea lui. Azi, când zic că nu mai pot, aflu că tot mai pot puțin. Pentru că atunci, la 14 ani, m-ai învâțat că rezistența așa se construiește, puțin câte puțin, cărămidă cu cărămidă.

Ai fost cu mine la examentul de șoferiță și ai râs când am ieșit plângând că greșisem un răspuns și nu am luat punctaj maxim la sală. Ai fost singurul care ai știut că voi lua și traseul. Mi-ai șoptit încet, înainte să mă urc în mașină: ”mergi încet!”. Am mers, am luat carnetul și azi nu mai știu să mai trăiesc fără mașină. A fost unul dintre cele mai bune lucruri din viața mea, care mi-o face mai ușoară și mai simplă, în fiecare zi.

Când am luat examenul de intrare la Liceul Pedagogic, ai plâns de emoție. Îmi amintesc și acum cum îți ștergeai ochii. M-ai felicitat și mi-ai spus că te bucuri pentru că am reușit să ajung acolo unde îmi doream de la 6 ani și că am scăpat de alte munci mult mai grele.

Când te-am anunțat că vei avea o nepoțică, ai fost așa emoționat – te-am auzit pe fundal, în timp ce vorbeam cu mama. Deși la distanță, am simțit bucuria încă unui vis împlinit. Cât despre a 2-a nepoțică, nu mi te amintesc decât lipit de ea. Nu știu când mi-ai luat-o din brațe, știu doar că primul ei cuvât în fiecare dimineață e ”Tataitu, să bină tataitu!”. Îmi crește inima, tată, și dă ne dinafară, pentru că fetele mele te au în viața lor, prezent, iubitor și răbdător.

Imi pui și ciorbă în castron când vin hămesită după amiaza acasă, strângi jucării, hrănești și culci copiii, la cânți sau le citești, le-ai splălat jucăriile de vară din curte și le-ai adus în living, ca să aibă cu ce să se joace, aduci repede rufele din grădină când începe ploaia, plimbi moțatele când au ele chef, ai stat de atâtea ori cu ele când noi am fost plecați ori în vacanță ori la muncă! Poate crezi că noi nu observăm câte faci pentru noi, dar cel mai mare dar pe care ni-l oferi este această purtare de grijă, care nouă ne ia din grijile zilnice de pe umeri.

La mulți ani, tată! Te îmbrățișăm aici, în public, și îți mulțumim pentru tot! Pentru cum o iubești pe mama de atâția ani, pentru câte ne-ai învățat pe noi și pe fetele noastre și pentru că mi-ai dat voie să fac tot ce îmi place și ce mi-am dorit, încă de când eram foarte mică și până azi. Pentru toate weekendurile pe care mi le-ai dăruit ca să fac eu cursuri sau serile în care ai stat departe de casă, ca să merg eu la câte un eveniment. Nu m-ai bombănit, nu mi-ai reproșat și nici nu m-ai întrebat niciodată multe lucruri, pentru că pur și simplu le-ai intuit și le-ai înțeles. Dar cel mai și cel mai mult, tată, suntem recunoscături pentru iubirea pe care le-o arăți acestor suflete prețioase, care sunt nepoatele tale!

Facem echipă bună, tată! Hai să ne bucurăm de asta câți ani putem de acum încolo și dincolo de viața asta!

La mulți ani, tată!

Sursa foto: aici