Probabil că de baby blues ați auzit. Mai ales femeile care au copii și au trecut prin starea de după naștere. E diferență oricum între baby blues și depresia post natală. Prima afectează toate femeile și e ceva trecător. A 2-a e mult mai puternică și nu trebuie ignorată. Sunday blues sau neliniștea de duminică însă este starea de nevrozitate cu privire la ziua de luni, care poate apărea duminică dimineața sau în cursul zilei de duminică, în orice caz. Și care devine atât de puternică încât ne strică toată bucuria timpului liber. Iar ceea ce face această neliniște să intre în categoria Sunday blues e că ea se repetă în fiecare weekend.
O colegă din online chiar are acest status în fiecare zi de duminică: ”șoc și groază, mâine e luni!”. La început, m-am amuzat. Apoi am început să mă gândesc de ce e posibil să nu mai fie atât de simpatic. Nu neapărat pentru mine, ci pentru cei la care ar putea ajunge mesajul acesta. E foarte fain să te amuzi pe tema respectivă, mai ales când ești îndrăgostit de munca ta. Și mai ales când ești antreprenor și, se știe, muncești cam în fiecare zi a vieții tale. Dar când ai un job și ești obosit și poate chiar nu îți place, chiar e șoc și groază să iei o săptămână de muncă de la capăt.
Când eram angajată, am avut atât de multe perioade de epuizare, încât vineri seara închideam tot și mă mângâiam cu bula mea tot weekendul. Așa mă refăceam eu, acolo simțeam că e un loc doar al meu, în care șefii ori clienții nu aveau nicio șansă să pătrundă. Adică ei îmi puteau lua timpul meu zilnic, energia și îmi acaparau toată mintea de luni până vineri. După care, pentru mine taraba se închidea și nu mai voiam să aud. Discutabil, căci o dată cu emailul pe mobil s-a dus și liniștea asta. Dar tot nu mai eram fizic a firmei. În ultimul an, exact așa mi se întâmpla. Nu mă mai puteam bucura de ziua de duminică, proiectând toate problemele zilei de luni, toate taskurile care mă urmăreau. Deci șoc și groază, vorba colegei. Dar exact așa. Mi-am dat seama că am o mare problemă când am simțit că nu e trecător. Pur și simplu în fiecare weekend se repeta neliniștea de duminică.
Apoi am citit despre subiectul Sunday blues și atacul de cord și m-am speriat
Universul lucrează, iar Bunuțul vede tot. Pe cei care îi iubește îi și vestește, ca să zic așa. Într-o zi, când făceam un research pe un subiect la birou, mi-a picat un articol sub ochi și m-am speriat. Se făcea o corelație între neliniștea/anxietatea de dumincă și atacul de cord. Se pare că cele mai multe atacuri de cord se petrec duminica. Adică ziua aceea de frământări intense legate de întoarcerea la muncă. Și care aveau loc doar în rândul populației active, în timp ce populația aflată la pensie, deci fără grija zilei de luni, nu era afectată.
M-am luat de gânduri. Aveam palpitații prea mari. Uneori, atacuri de panică. Mi-a pus capac. Aveam un copil de crescut și o viață înainte. Un soț care se îngrijora prea tare și pentru care chiar nu conta dacă eu aduceam bani acasă sau nu. Conta să mă bucur de viața mea profesională, care să nu ne afecteze viața noastră împreună și nici să îmi distrugă sănătatea. De fapt, ceea ce am aflat în urma procesului de conștientizare a fost că nu îmi mai plăcea deloc cu cine lucram. Munca era faină, dar cu oamenii nu mai rezonam deloc.
Ce facem cu neliniștea de duminică
Treaba stă așa: e normal să fim dezamăgiți că trece weekendul, în care putem să facem ce vrem, să ne relaxăm și să ne distrăm și să stăm cu ăștia mici. Dar dacă dezamăgirea asta ia amploare și ne împiedică să ne bucurăm weekend de weekend, avem o problemă.
Nicio zi a vieții noastre nu trebuie să fie groază, așa după cum niciuna nu e grozavă. Dacă e așa, trebuie să ne întrebăm:
- de ce?
- ce putem face?
E important de ce-ul. El va scoate la iveală lucruri legate munca noastră ori de colegii cu care o împărțim. E posibil să aflăm că nu ne mai place deloc și că mai bine am face orice altceva decât să mergem acolo. Ceea ce, dragile mele, e perfect ok. Și poate e timpul pentru o schimbare. Înainte ca lucrul acesta să vă afecteze iremediabil sănătatea.
Dar înainte de orice decizie, cel mai bine e să vă confruntați cu situația: vorbiți cu șeful care vă presează sau cu acel coleg care vă dă bătăi de cap. O să vă facă bine vouă și o să vă arate că puteți avea încredere în voi.
Nu vă mai lăsați copleșite de neliniștea de duminică! 3 întrebări de adresat
Întrebările pe care să ni le adresăm sunt un instrument foarte bun:
- Ce se poate întâmpla cel mai rău? Cât de rău va fi pentru mine?
O să vedeți că cel mai rău lucru poate fi concedierea sau demisia, care, de fapt, vor deveni cele mai bune lucruri din viața voastră, în acel moment. Să nu uităm că un job nu e chiar de viață și de moarte. Puteți găsi un altul oricând. Doar neîncrederea în voi vă ține pe loc.
- Cu ce mă ajută să mă îngrijorez în prezent pentru viitor?
Și dacă te gândești la job și dacă nu, tot aia e. Duminică chiar nu ai ce să faci în acest sens. Dar dacă știi că poți face ceva pe loc care să te elibereze de tensiune, fă-l! Gen să scrii un email sau un mesaj sau să conturezi ceva care te-ar scăpa mâine de un mare stres, pentru că ești toată ziua în întâlniri. E un exemplu din zona mea, dar ați înțeles sigur ideea. Odată făcut, nu te mai gândi acolo!
- Ce dovadă am că îngrijorarea mea chiar e un fapt care se va petrece?
De obicei, niciuna. E doar în capul nostru. Peste 80% dintre îngrijorările noastre nu ajung niciodată să devină realitate. Vedeți cum ne pierdem timpul, de fapt?
Alte instrumente de ajutor
Când am rămas însărcinată a 2-a oară, eram foarte îngrijorată că nu mă voi descurca cu 2 copii. Așa de îngrijorată, încât am apelat la un psiholog. Din 2 ședințe m-a rezolvat. 🙂 Mi-au dispărut toate anexietățile, căci m-a făcut să conștientizez cât sunt de puternică și că toate soluțiile sunt la mine. Că nu există nimic fără soluție, iar eu le voi găsi pe toate. Ceea ce s-a și întâmplat. M-am descurcat, pur și simplu planificând foarte bine lucrurile și oamenii mei din jur. Așa că mai multe sesiuni de terapie vor fi minunate!
Ar mai fi practica de mindfulness, care nu e chiar așa de speriat cum îi zice numele pretențios. 🙂 Am scris aici despre ea în timpul antrenamentelor sportive, dar principiile sunt aceleași.
Ce puteți face e să descărcați o aplicație precum Calm ori să urmăriți pe youtube o meditație ghidată, e plin de ele. Dar nu numai. O rugăciune, pentru cei care cred în ea, este grozavă. Luați-vă 5-10 minute zilnic pentru voi, ca să vă reconectați la voi, să respirați corect și să vă goliți capul și inima de neliniști!
Vă îmbrățiez și vă doresc să vă găsiți liniștea și bucuria în viața de zi cu zi! Și, mai cu seamă, să ajungeți să faceți ce vă place, așa încât să nu simțiți că munciți vreo zi din viața voastră!
