Cele 2 cupluri și copiii lor și-au strâns lucrurile și ne-au făcut loc. Ne-am așezat, triști că plecăm și veseli că mergem înspre casă. Șalupa a plecat în forță de pe loc, în timp ce noi priveam brazda pe care o făcea în apă și o lăsa în urmă ei. Preț de câteva minute ne-am foit, ca să ne găsim locul. Ne-am pus vestele de salvare și ne-am uitat una la alta, eu și Teo, în timp ce tatăl ei ocupa un loc în față, cu Măriuca. A decis imediat să își schimbe locul și s-a cuibărit la mine în brațe. În timp ce eu stam cu fața la valurile din spatele șalupei, ea a închis ochii învăluită de brațele mele. Și atunci, în lumina aia a soarelui și cu un copil strâns lângă sufletul meu, care abia își ostoia dorul de prietenele pe care și le făcuse în Deltă, pământul a stat pe loc, ca sufletele noastre să danseze libere, acolo, în valuri și în lumina poznașă a soarelui.
Acolo, pe brațul ăla de Dunăre și în fața satelor dintre ape, cu un copil strâns în fermoarul sufletului meu, m-am uitat la omul meu, cu care împart totul de 19 ani încoace. Și l-am văzut cum strânge și el la piept un alt copil, copilul maturității noastre, cu aceiasi ochi ca ai mei, în același ritm cu dansul inimilor noastre. Privirile ni s-au intersectat și ne-am unit gândul și emoția acolo, în mijlocul apei nesfârșite, pe brațul Sulina. Atât, fără poze, fără cuvinte. Doar noi 4, o șalupă care se legăna hotărâtă către Port Aval Tulcea și inimile noastre care băteau la unison, pe o melodie cântată în surdină.
Acolo, atunci, am închis ochii și am rugat Pământul să se oprească. În cinstea unei clipe, care să rămână nesfârșită. Acolo, pe apă, preț de minute bune, mi-am dat seama că am făcut cel mai bun lucru de pe lume în viața asta! Și că universul ăsta al nostru mic e tot ceea ce contează în lumea asta mare și nebună, cu rele și bune.
Multă iubire vă trimitem vouă, mai presus de orice!
Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!
Sursa foto: arhiva personală
