Povestea unei gogoși fierbinți mâncată pe stradă

Anul trecut am mâncat o singură dată gogoși. Nu, nu au fost făcute de mine și nici de mama, ci de o bucătăreasă la pensiunea unde am mers cu fetele în vacanța de primăvară și unde am poposit o săptămână încheiată. Întotdeauna e o provocare meniul la pensiuni pentru pofticioșii din familia noastră (me included), tocmai pentru că după fiecare masă suntem îmbiați cu desert. 🙂 Ei bine, ce m-a ținut deoparte de farfuria cu moț așezată în fața noastră, în care gogoșile rotunde și parfumate se lăfăiau să ne facă în ciudă, a fost chiar faptul că nu mai erau…fierbinți. Am luat una, mi-am potolit pofta și am ieșit pe terasă. Mereu mă tulbur însă atunci când vine vorba de gogoși și cozonac, ambele fierbinți.
Intre 2 întâlniri, ieri am oprit în fața unei vitrine. De gogoși, toate înfuriate. La coadă, lume. Bunici și copii. Era pe alese, un freamăt care doar între bunici și nepoți poate exista. Bucurie mare, arome și copii fericiți. Am stat și i-am privit pentru o clipă. Nu puteam să mă așez în fața lor, ca să îi privesc, m-am așzat la coadă.
– Mamaie, cu dulceață sau cu ciocolată?
– Știi, mamaie, că mie nu îmi place decât ciocolata în gogoși!
– Așa, așa! Câte vrei? 1 sau 2? 
– 2, mamaie, că sunt tare bune și calde!
Gogoșile apăreau pe geam și erau imediat înhățate de copii. Vânzătoarea zâmbea, bunica plătea, în timp ce moțul căciulii se îndepărta înspre colț, unde dezvelea gogoșile cu nerăbdare. Aroma ajungea până la mine. Am închis ochii și m-am trezit copil din nou.
Eram în bucătărie la bunica, iarna. Era cald și mirosea bine. Locul meu era mereu lângă sobă. Cocoțată pe divan, așteptam următoarea tură de gogoși. Le priveam cum sfârâie și se rumenesc în același timp, cum se leagănă în ulei, ca bărcuțele pe valuri. La pândeam să iasă și le atacam imediat cum vedeau lumina farfuriei. Bunica nici nu mai încerca să mă oprească, nu voia să îmi ia bucuria. Știam toți că nu e bine să mănânci fierbinte nimic. Dar ce rost avea să mai vorbim despre asta, când bunica făcea cele mai bune gogoși, cei mai fragezi cozonaci sau cele mai bune ciorbe de găină de pe lume, chiar dacă lumea copiilor pare atât de mică..Le priveam, le miroseam și le țineam un pic sub limbă, ca să simt toate aromele, dar și toată fierbânțeala lor, care mă bucura cel mai tare.
– Dumneavoastră, ce doriți? Înfuriată simplă sau cu ciocolată? 
M-am trezit brusc. Uitasem că mă așezasem la coadă. Copiii se răspândiseră, rămăsesem singură în fața vitrinei. M-am trezit că răspund:
– Ce aveți fierbinte? Să fie simplă și fără zahăr.
Vânzătoarea m-a privit pentru o clipă și m-a rugat să mai aștept 2 minute, că se rezolvă.
Așa am mâncat ieri, la colțul unui bloc, o gogoașă fierbinte, din care aburul ieșea și se înălța către cer, acolo de unde vreau să cred că bunica mă veghează și astăzi și se bucură pentru mine.
P.s.: Azi nu mănânc niciodată mâncare rece și nici nu beau decât lichidele fierbinți.
Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!
Sursa foto: aici