Va mai amintiti copilaria voastra, cu povestile ei de seara? Cum va linisteau, va umpleau sufletul si mintea de idei, de speranta si de vise? Si cum povestile continuau sa lucreze si in timpul noptii, pe timp de visare, iar dimineata va trezeati mai veseli si mai voiosi? Povestile au avut dintotdeauna rol vindecator, poate de aceea au si fost atat de indragite de copii si de adulti. Pentru ca, inconstient sau constient, la final ne-am simtit cu totii mai bine, mai usori si mai putin apasati de ceea ce simteam inainte. Dar ce pot vindeca mai exact povestile si ce sunt aceste povesti terapeutice, de fapt?
Vestea buna este ca, prin intermediul unei povesti terapeutice, putem ajunge sa capatam mai multa incredere in noi insine, putem rezolva probleme cu somnul la copii, frica de medic, rezistenta impotriva consumului unui aliment, putem dezamorsa un conflict sau chiar vindeca o frica. Iar povestile terapeutice ne sunt la indemana, aceasta este a doua veste buna. Sunt povesti sau fabule scrise de autori celebri si specializati, sau le putem crea noi, pentru copiii nostri. Din cercetarea mea am aflat o multime de lucruri despre povestile terapeutice, pe care vi le spun si voua mai jos.
Cum ajuta aceste povesti terapeutice copiii:
- au marele avantaj ca sunt interactive – copilul poate interveni, poate pune intrebari, isi poate imagina continuarea;
- sunt educationale – copilul se identifica cu personajul povestii si problemele pe care le are acesta, este foarte atent si invata foarte usor, prinde curaj, devine mai putin rezistent la schimbarea care ar putea sa se produca in interiorul lui;
- imaginatia si creativitatea sunt extrem de stimulate;
- copiii se simt incurajati sa ia decizii singuri, precum personajele de poveste;
- copiii invata sa rezolve singuri diferite probleme, sa vada un lucru in lumini diferite si sa ii dea interpretari diferite;
- copiii reusesc sa faca fata emotiilor pe care mintea lor nu le poate intelege altfel;
- le dau speranta, caci inteleg ca si alte persoane/personaje au trecut prin situatii similare cu ale lor;
- aduc vindecare in suflet.
Situatii cand putem apela la povesti terapeutice:
- cand sesizam la copilul nostru stari de tristete sau neliniste si nu reusim sa le identificam cauza; o astfel de poveste poate provoca o discutie si poate debloca momentul dificl al copilului
- cand copilului ii este frica de intuneric
- cand copilul nu doreste sa manance un anume aliment sau ni se pare ca, in general, nu simte atractie pentru mancare
- pentru a convinge copilul sa se linisteasca si sa doarma
- pentru a identifica cauza unui comportament agresiv etc.
Acestea sunt doar cateva exemple de situatii, pe care putem pentru inceput sa le gestionam singuri impreuna cu copilul si povestile alese, dar, in functie de complexitatea problemelor intampinate de cel mic, putem cere ajutorul unui terapeut care sa ne indrume si sa fie ghidul nostru pe parcursul acestui proces sau sa lucreze el insusi cu copilul.
Ce sa facem daca alegem sa compunem chiar noi povesti terapeutice:
- sa fim creativi – sa cream noi un personaj care are aceeasi problema cu a copilului nostru;
- putem chiar sa ilustram personajul, cu ajutorul celui mic;
- sa fim cat mai amuzanti; in niciun caz gravi sau amenintatori, nu facem decat sa speriem copilul mai mult;
- faceti-va intai un plan pentru voi: ce vreti sa obtineti cu povestea si prin ce mesaje credeti ca ati putea ajunge la sufletul si mintea copilului; abordati cu responsabilitate subiectul si cu tact;
- daca sunteti nesiguri pe plan, va puteti consulta cu cineva de specialitate – un psiholog pentru copii;
- va cunoasteti cel mai bine copilul – deci stiti ce tip de poveste si ce gen de personaj i-ar placea acestuia mai mult. E important sa fie o potrivire aici si povestea sa para cat mai reala;
- repetati povestea inainte – cu alt copil sau cu un prieten; ajustati, in functie de reactiile lor;
- in timp ce spuneti povestea celui mic, pentru ca este interactiva, va puteti adapta din mers, fara rigiditate. La urma urmei, implicarea copilului e cea mai importanta pentru atingerea obiectivului povestii terapeutice.
Exemple de povesti terapeutice:
In general, toate povestile, legendele si fabulele lumii contin o paleta larga de situatii de viata prin care trec personajale si deci un om poate trece si el astazi – ele reprezinta tot atatea exemple de probleme care pot fi intampinate si depasite de copii: incercari, probleme sufletesti, accidente, confruntari etc.
Basmele lui Petre Ispirescu, ale Fraților Grimm sau Christian Andersen – ne ofera pilde minunate, exemple de cum ne putem gasi bucuria in situatii de zi cu zi.
„Iepurasul care voia sa adoarma”, de Carl-Johan Forssén Ehrlin – o poveste minunata care ne ajuta sa colaboram cu cel mic pentru a adormi mai usor.
„Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” – pentru situatii mai dificile, poate pentru adolescenti, care trec prin framantari mai mari si nu se mai identifica cu lumea de azi.
„Cenusareasa” – o poveste minunata pentru un copil care se poate confrunta cu o stare de melancolie, tristete sau chiar depresie.
„Praslea cel Voinic si merele de aur” – o poveste speciala pentru un copil care nu se simte apreciat de cei din jur și caruia ii lipseste mama si suportul ei; cu ajutorul ei poate capata curaj si poate invata ca nu are importanta cat esti de mic, daca esti neinfricat.
„Croitorasul cel viteaz” – o alta poveste despre curaj, despre a infrunta viata de zi cu zi, cu toate dificultatile ei si cu oamenii mari, care pot parea niste uriasi amenintatori.
Mai jos sunt povesti terapeutice mai noi, descoperite dupa o cercetare online si despre care am auzit numai lucruri bune si folositoare, de la parinti care chiar au avut nevoie de ele. In orice caz, ele pot fi audiate de catre orice copil, pentru invatamintele pe care le ofera:
- Despre agresivitate: http://jucarii-vorbarete.ro/agresivitatea-nu-este-buna-ursuletul-martin-ne-arata-de-ce/
- Despre o gama larga de probleme la varsta copilariei:
http://www.gokid.ro/povesti-terapeutice-pentru-copii-si-parinti-de-antonia-noel/
http://www.elefant.ro/carti/carti-de-specialitate/stiinte-umaniste/psihologie/povesti-terapeutice-pentru-copii-201556.html
http://jucarii-vorbarete.ro/carte-cu-povesti-terapeutice-povesti-pentru-inima-si-suflet/
http://jucarii-vorbarete.ro/product/basme-terapeutice-pentru-copii-adolescenti-si-parinti/
La final am pentru voi un interviu cu Dana Nalbaru, mama Sofiei si a lui Kadri, care a inceput sa scrie povesti si cantece pentru copii si mame odata cu aparitia copiilor in viata ei. Si sunt foarte frumoase si vesele, va asigur, am un CD in masina, de care ne bucuram la drumuri la lungi sau mai scurte. Va invit sa cititi acest scurt interviu, Dana compune cantece si povesti terapeutice, dupa o discutie cu fiecare parinte in parte, asa incat fiecare copil sa se bucure de povestea lui.
Daca vreti si voi sa va ajute, nu ezitati sa ii scrieti. Raspunde imediat la mesajele de pe Facebook – aici.
Sa va bucurati si voi de acest material si sa va mai astept pe blogul de viata sanatoasa!
Cum si cand a aparut ideea de a compune cantece si povesti pentru copii si mame?
Ideea povestilor a venit inca de cand era Sofia foarte mica si am inceput sa ii inventez tot felul de povesti in care se regaseau personajele ei preferate (animalute, zane inchipuite si chiar membri ai familiei). Mi-am dat seama, in timp, ca prin acele povesti ii pot oferi fetitei mele solutii la dificultati pe care ea le intimpina (de exemplu: teama de intuneric). Cand Sofia a crescut, povestile au ramas nespuse si atunci m-am gandit ca poate alti copii se vor bucura de ele si astfel a aparut acest proiect. Apoi, m-am gandit ca ar fi minunat daca as compune si cantecele pentru cei mici si parintii lor si anul trecut am lansat volumul 1 al CD-ului cu cantece pentru copii – ”Bucurii Pentru Copii”. Despre proiect puteti afla mai multe de pe www.dananalbaru.ro.
Ce doresti sa transmiti copiilor si mamelor prin creatiile tale? Care a fost feedbackul din partea mamelor, in ce situatii au spus ca le-au fost de folos?
Imi doresc un viitor frumos pentru copii si incerc, prin muzica si povestile mele, sa contribui la acest lucru. Creez intr-o stare de euforie, cu umor si caut sa pun culoare si sa transmit iubire, prietenie, curaj, incredere si speranta. Nimic agresiv sau strident in ceea ce compun, sunete calde si culori blande in toate mesajele mele, cu speranta ca voi ajuta ca cei mici sa se formeze blanzi si plini de bucurie. Din fericire toate mesajele primite din partea mamicilor au fost pozitive si acest lucru m-a facut sa vreau sa continui. Astfel, in toamna acestui an voi lansa volumul doi ”Bucurii Pentru Copii”, dar si primul CD audio cu povesti.
Cum compui, cum iti vin ideile? Cum afla mamele de aceste povesti?
Sunt spontana! Compun cantecele oriunde sunt cu copiii mei si, in general, in timp ce ne jucam. Cant si, pe masura ce cant, se aduna cuvintele, ies rimele si ce mi se pare ca e haios si bun de pus pe CD inregistrez, ca sa tin minte. Apoi fac textele cap-coada, melodia si, la final ma duc in studio si lucrez cu Vlad Cretu care are grija sa orchestreze dupa cum i-am fredonat eu :). Povestile se nasc seara, inainte de culcare sau cand dorm copiii mei si e liniste, in cazul celor “la comanda”.
Parca spuneai ca iti sunt solicitate si in afara tarii. Compui si in engleza?
As putea compune si in engleza, dar nu am incercat acest lucru deocamdata. Poate in viitor, cine stie!
Ne poti da exemplu de cateva povesti si ce probleme au rezolvat ele?
Povestile personalizate sunt unice, niciuna nu seamana cu alta. Parintii completeaza un formular (pe www.dananalbaru.ro), eu scriu povestea in functie de ce informatii mi-au furnizat ei si apoi o inregistrez. Povestile sunt audio si se asculta seara, inainte de culcare. Am scris povesti pentru copii care nu mancau legumele din supa, carora le era frica de dentist sau sa mearga la doctor, cu frica de intuneric sau de catei. Acestea sunt cateva exemple… Din cate stiu, parintii au fost multumiti si cei mici fericiti ca au o poveste doar a lor.
La final, un gand pentru cititoarele mame despre importanta povestilor si a cantecelor in viata copiilor si despre cat de important este ca noi, mamele sa le spunem povesti si sa le cantam.
Cred ca in momentul in care spunem o poveste copilului nostru se creeaza o legatura intre noi si el. Seara, cand sunt obositi si au nevoie de imbratisarea noastra ca sa se simta in siguranta si sa adoarma linistiti, e momentul petrfect pentru poveste sau cantec spuse in soapta, cu talc si stare de liniste. Sfatuiesc orice parinte sa gaseasca cele cateva minute pentru povestea de seara…efectul este extraordinar. Nimic nu e mai important decat linistea copiilor nostri.
Sursa foto: Dana Nalbaru si aici
