A fost un an lung și neașteptat 2024 pentru mine. Așa că am început să îl analizez încă de prin noiembrie. Am integrat practica de revizuire a realizărilor anului, pe care am învățat-o încă de acum mulți ani. M-a ajutat mult, în primul rând pentru răgazul luat și pentru bucuria pe care mi-a adus-o, chiar și în anii în care am trăit cu senzația că lucrurile nu se petrec cum mi-aș fi dorit eu.
Pentru că e mult de zis, am decis să structurez în mai multe părți acest material. Pe primul îl dedic impresiei generale cu care termin anul. Pentru că odată cu evoluția și creșterea mea ca om am trecut de la a-mi număra banii și funcțiile la a analiza modul cum am trecut prin lunile anului și câtă bucurie mi-a adus fiecare lună. Și, mai ales, cine am devenit eu în anul respectiv.
Așa că încep spunând că 2024 a fost pentru mine un an foarte lung. Pentru și pentru că am trăit multe lucruri foarte intens – personale și profesionale. În ciuda energiei și entuziasmului pe care le-am avut din plin în acest an, tot simt că, spre final, am nevoie să știu că pun stop și trag linia aia necesară în capul meu.
2024 a fost și un an pentru care nu mi-am făcut obiective fixe și pentru care nici nu am luat decizii majore în ianuarie. Însă ce am făcut pentru el a fost o planificare serioasă încă de pe 2 ianuarie, cu pixul pe hârtie și cu agenda în față. Simt că acest moment, care îmi e și azi foarte viu în minte, a marcat cumva tot drumul. Se petrecea în Brașov, în cafeneaua mea preferată de lângă Biserica Neagră. Tocmai lăsasem pentru câteva zile copilele la socri și aveam câteva zile de răgaz. Am început așa. Și momentul acesta a definit anul. Mi-a arătat încă o dată ce importantă este planificarea.
Ce am planificat? Am trecut împreună cu soțul prin calendar, lună de lună și ne-am notat ce momente importante știam deja că avem – de la lunile în care eu eram implicată în formarea mea, până la plecările lui sau evenimente de familie – nunți, botezuri etc. Mai mult, am stabilit dacă vom avea vacanță (și dacă va fi în țară sau în străinătate) și când și ce alte plecări împreună ne mai dorim. Am marcat zile importante pentru familia noastră – zile de naștere, aniversarea de cuplu sau alte momente în care știam că trebuie să fim acolo împreună și pentru care să mobilizăm resurse financiare. Apoi am stabilit bugetele în mare pentru cele discutate, fără să intrăm în detalii.
Pentru că aveam nevoie să luăm niște decizii în acest an – ne-am listat care sunt temele pe care avem nevoie de timp să poposim împreună și ne-am dat un termen până la care să ne reunim și să decidem ce facem cu fiecare.
Abia după ce am trecut tot ce ține de personal, am introdus partea profesională la mine, pentru că la soț lucrurile sunt foarte clare. Însă eu sunt profesionist independent și, prin urmare, pe cât pot fi de flexibile anumite lucruri, pe atât au nevoie să fie de planificate.
Cu toate acestea, îmi dau seama cât de mult neprevăzut a fost în viața noastră în acest an, uitându-mă în urmă. Cu bune și cu mai puține. De exemplu, habar nu aveam că decidem să dau examen la master anul acesta. Discutasem ceva în trecut, dar eu nu luasem ideea în serios prea tare. Zic că discutasem, pentru că o asemenea decizie e nevoie să fie luată în cuplu, ca parte din planul de viață pe care îl revizuim permanent. Decizia aceasta ne-a impactat cumva partea a 2-a a anului, din mai multe puncte de vedere, pe amândoi. Pentru că oricât ai de pasionat, ai nevoie să ieși un pic din alte roluri, ca să dai startul unuia nou.
Altfel, nici nu ne așteptam să ne lase una dintre mașini, cu o lună înainte de a împlini 10 ani. Fiind vorba de motor, opțiunile au fost destul de limitate. Așa că mi-am îndeplinit visul de a-mi lua o mașinuță nouă, pe care abia peste 2 ani și ceva o vedeam în curtea noastră. A fost un pic de frământare până am luat această decizie, însă s-a luat destul de repede, pentru că nevoia de mașină este mare în familia noastră (drumuri diferite în zone diferite din oraș).
Au mai fost neașteptate – reparații de durată și alte renovări necesare, care au durat mai mult decât ne așteptam și a însemnat disconfort destul de mare. Iar toate acestea se petreceau cu 2 copii în casă, cu evaluările mele de la facultate, sesiuni și toate proiectele mele, atât de diverse cum au fost și continuă să fie.
Varietatea tuturor proiectelor, ritmul lor și frecvența a produs destul de multă oboseală, mai degrabă psihică. Formarea Somatic Experiencing a fost în ultimul an din cei 3 și asta a presupus câte 6 zile la rând, de 2 ori în acest an, când a fost nevoie să fiu doar acolo, de dimineața până seara. Îmi amintesc că în iulie, după sesiune imediat, eu parcurgeam ultimul modul. Era caniculă în București, eram obosită de nu mai puteam după sesiune și modulul de final a fost unul greu – pentru că e pentru avansați și se lucrează intens cu sistemul nervos, emoțiile și corpul.
Nu prea am avut vacanță de vară, în sensul că în iulie am tot sărit din una în alta. După modul am decis că totuși voi da examen la programul de master de psihologie clinică. Fusesem încurajată de profesori din facultate și simțeam cumva că acesta este momentul. Și s-a dovedit că da, pentru că am și fost admisă. Se făcuse deja august și eu simțeam că ies greu din activare și că sistemul meu nervos abia începea să se calmeze. Când, înainte de vacanță, M. s-a îmbolnăvit și am stat cu grijă și o bună bucată din vacanța la mare.
Iar toamna a venit cu multă intensitate. O școală nouă pentru unul dintre copii – ceea ce a însemnat mai multă grijă la acomodare. Am început noi proiecte și tot așa, de atunci tot sunt pe cai.
Senzația de final de an e că am tot sărit din tren în tren, deși din alt spațiu decât cel din care o făceam cu ani în urmă. Am selectat foarte bine implicările mele și am ales doar ce avea potențial să îmi aducă și bucurie, nu doar bani. O bună perioadă de timp, cam până în septembrie, m-am ținut de rezoluția de a nu mai lucra seara – grupuri, webinarii etc. Însă din septembrie am început să lucrez cu grupurile (fizic și online) Soma Happy, ceea ce a însemnat un număr semnificativ de ore petrecute seara pentru birou. Iar acest lucru nu a însemnat că ziua eram la spa, desigur, dimpotrivă.
E și anul în care am făcut mai puțin sport decât aș fi vrut. În care genunchii mei au început să îmi dea semne că au nevoie de mai multă grijă și de suport mai mult. Anul în care am avut curaj cu tonele, dar și în care mi-am luat alte lecții importante de la oameni de la care nu m-aș fi gândit. Anul în care am investit cei mai mulți bani deodată în mine. Anul în care am luat decizii care simt că mă vor ajuta mai departe. Anul în care am spus ”nu” de cele mai multe ori. Anul în care nu mi-am mai irosit timpul și energia pentru ce și cine nu era în plan. Anul cu cei mai faini clienți, mai conștienți și mai dornici de lucru cu sine și cu mine. Anul în care am zis ”am greșit, iartă-mă„, de 2 ori și doar o dată mi-am recăpătat una dintre prietene. Anul în care am fost foarte puțin pe munte. Anul în care am călătorit foarte puțin, față de gustul meu.
Cu toate acestea, 2024 rămâne un an în care am devenit mai aproape de cine îmi doream să devin odată cu începerea facultății de psihologie în 2022. Este anul în care m-am ținut bine de rezoluții, obiective și bugete, fără abateri majore. Anul în care m-am deschis mult către lume, fără teamă. Anul în care am spus cel mai des ”mai las și pe mâine ce pot face azi” sau ”,merge și așa”, fără ca asta să însemne că nu mi-am făcut treaba. Anul în care m-am bucurat cel mai mult, am simțit fluturași în stomac, ca în liceu. Anul în care am zis că sunt mândră de mine și în care m-am văzut cel mai bine în oglindă, cât de mișto sunt ca om care am devenit. Anul în care copiii noștri au crescut așa de mult încât avem discuții cu ei și mai de la egal la egal.
Chiar a fost un an bogat 2024. Mă simt privilegiată și binecuvântată pentru faptul că l-am trăit, așa cum a fost el!
Revin curând cu partea a 2-a.
