Salatele la pungă: cele mai întâlnite întrebări pe care le-am primit

Noi mâncăm salate la pungă, așa cum mâncăm și salate din piață. Mai ales iarna consumăm salatele la pungă, când la noi nu se produc. Dar și în alte anotimpuri, când suntem în vacanțe prin diferite orașe sau când ne grăbim, pur și simplu. Părinții știu că seara nu e ca în filmele de dragoste, când el și ea se uită tandru unul în ochii altuia și pregătesc în tihnă o cină senzațională și plină de nutrienți. Asta în timp ce copiii se joacă singuri, calmi și liniștiți sau își fac temele cu entuziasm. Cred că știți că viața bate filmul, iar seara răbdarea e gătată la adulții care vin dupa ora 19.00 – 20.00 acasă și la copiii care sunt obosiți și se cer rapid la culcare. Așa că tandrețea și fredonarea de melodii e amănată pentru weekend, cel mai adesea. Iar dacă îmi zici că trebuie să și gătesc zilnic și să spăl salată frunză cu frunză cu răbdare, pe un fundal sonor nu tocmai seren, devin neprietenoasă.

Mă întreba o doamnă deunăzi exact așa: ”Dar ce, oboseai dacă luai salata de la piață? Te dureau mâinile să o speli? Foarte sănătos! Înțeleg că ai ceva cu soțul, dar și cu bietul copil….”. Să trecem peste abordare și ton, că ne-am obișnuit cu online-ul, toată lumea se bate pe burtă cu toată lumea, de parcă ne știm de-o viață! Avem așadar prima întrebare:

Întrebarea nr. 1: De ce să nu cumpărăm salată din piață și preferăm salata în pungă?

În primul rând, eu n-am zis niciodată că una o exclude pe alta. În funcție de anotimp și de tipul de salată pe care dorim să îl consumăm, alegem piața sau salata din supermarket. Dar o să subliniez de ce am ajuns să prefer uneori varianta salatelor la pungă:

• Salatele ambalate, ready to eat (gata de mâncat) au variante mixte, de obicei o îmbinare de vreo 5-6tipuri de legume/salate, care vin deja într-o combinație foarte bună ca gust și într-o cantitate potrivită pentru 1-2 porții. Ca să le iau separat ar fi mult mai dificil tot procesul – de la cumpărat, la spălat și apoi la combinat (vezi primul paragraf cu serile în familie). Mai mult, sunt persoane care nu au o familie mare și practic ar risipi dacă ar cumpăra 6 tipuri de salate o dată, care să facă diferite combinații;

• Sunt tipuri de salate pe care eu nu le găsesc în pieță: ex: valeriană, rucola;

• Nu arunc nimic din ele – în fabrică ele sunt selectate, sortate, părțile lovite sau veștejite sunt îndepărtate. Deci pot folosi tot ce am cumpărat. Adică dau 5 lei pe un mix și îl folosesc pe tot. La piață dau 3 lei pe o salată și frunzele din exterior ajung la gunoi, eu le îndepărtez. Deci, risipă;

• Economisesc timp – cel puțin 15 -20 minute, în funcție de ce mix doresc. Pentru mine e important. E vorba de timp și energie, pe care aleg să le folosesc pentru altceva (ex: citit sau drăgăleala de seară cu fetele);

• Sunt sigură că în fabrică salatele sunt spălate cu adevărat, ceea ce nici eu nu pot fi sigură 100% că fac acasă, în toată hărmălaia de seară și cu un copil mic agățat de picior. De fapt, după mine, cel mai mare avantaj al salatelor la pungă este siguranța! Vă povestesc mai jos de ce sunt mai sigură de ei decât sunt de mine;

• Pot mânca în orice anotimp salată de orice tip. Și noi chiar mâncăm salată, nu ne facem.

Așadar, ca să îi răspund doamnei, da, uneori obosesc și mă mai dor și mâinile și capul. Aș vrea să știu femeia care nu obosește niciodată și care face totul ca la carte. Ca să nu mai vorbim de carte, că nu știu cine stabilește regulile din carte. Dar să revenim la întrebări:

Întrebarea 2: De ce sunt atât de scumpe salatele ambalate?

Întrebarea e subiectivă, ca și răspunsul. Prețurile variază, între 5 și 17 lei – mixurile de legume pentru supe. Fiecare știe pe ce își cheltuie banii și ce merită banii, în accepțiune proprie. Dacă ne gândim că 17 lei costă o cafea bună în centru și că un pachet de țigări depășește respectiva sumă, comparați singuri.

De ce costă atât? Pentru că toată treaba e făcută de altcineva în locul nostru. Adică plătim produsul, dar și serviciul – cineva a selectat pentru noi materia primă, s-a asigurat că nu rămân intruși în ea (insecte, nisip etc), a spălat-o, a combinat-o, a uscat-o, a ambalat-o și a pus-o la mașină, ca să ajungă în supermarket. Iar noi nu facem decât să îi punem un dressing și să ne gândim cu ce să o mâncăm. Ah, am uitat de partea de aprovizionare, care se face din România și din alte piețe europene, de la furnizori certificați, care trebuie să dovedească faptul că îndeplinesc standardele de calitate în ceea ce privește pământul pe care îl cultivă, apa cu care îl udă, îngrășămintele folosite și nivelul admis de UE pentru fiecare. Când am aflat de toate astea am început să mă cam panichez, pentru că nu știu ca la noi în țară să facă cineva vreo analiză la plantele din piață!!

 Întrebarea 3: Femeile însărcinate pot mânca salate la pungă?

Eu nu am îndrăznit să mănânc în vreun restaurant salată pe toată perioada sarcinilor. Și, mai ales, am respectat și pentru salate aceleași principii ca pentru carne și brânzeturi&lactate: am cumpărat doar din fabrică, ambalate, ca să fiu sigură că sunt testate și că nu îmi aduc în corp bacterii, nitriți, pesticide, metale grele etc care ar putea face rău copilului. Desigur, fiecare femeie hotărăște pentru ea.

Întrebarea nr. 4: Sunt salatele la pungă dezinfectate?

Cele din piață sunt, te intreb eu? Există această nesiguranță legată de spălarea legumelor din pungă, din partea clienților. De aceea, mulți le spală încă o dată – ceea ce afectează nutrienții. Sau alții le evită, din acest considerent. Ceea ce am văzut eu în fabrica Eisberg este că procesul de spălare are loc cu apă din puț propriu, de la 170 metri adâncime, adică din pânza freatică. Adică puritatea apei este garantată. Acesta este principiul: totul ține de cantitatea de apă folosită la spălat. Deci riscul microbiologic (că ar rămâne micro-organisme în frunze) și riscul chimic (că ar fi tratate în vreun fel) practic sunt către zero. Rețineți, salatele nu sunt spălate cu apă de la chiuvetă, care vine din stațiile care alimentează Bucureștiul. Deci nu există clor în salate, no way, deci no panic! Cel puțin la fabrică la Eisberg, unde am fost eu, nu știu de alții.

 ℗ Săptămâna trecută am fost la fabrica de salate Eisberg România. Am fost special, ca să văd cu ochii mei cum se petrec lucrurile. Pentru că le consum, pentru că prepar cu ele și pentru că scriu despre ele și vă mai ofer și vouă, ca urmare a concursurilor pe care le organizez.

Nu știu voi cum sunteți, dar mie îmi oferă o stare de bine și mă simt în siguranță să văd/știu cum se prepară anumite produse pe care le consum zilnic. Am plecat de acolo și mi-am dat seama că am luat cu mine un singur cuvânt: siguranță! Să vedeți de ce.

Producția începe cu selectarea materiei prime de către angajați, bucată cu bucată. Aici sunt angajații care luau salatele, le tăiau în două, le tăiau cotorul și aruncau primele frunze, cele exterioare, apoi dădeau drumul salatelor pe o bandă ce le ducea spre tăiere.

Aici se selectează ceea ce se numește materie primă: un angajat ia la mână frunzele și le alege pe cele uscate sau vătămate cumva.

Pentru spalare se folosesc utilaje speciale si temperaturi scazute, o perioada de timp pe care acasa noi nu il alocam. Și nu uitați de apa clorinată de la robinet cu care le spălăm.

Uscarea se face prin centrifugare. La capătul jgheabului aceasta, de pe banda unde au fost spălate, salata cade într-un coș mare, ca de rufe, ce este apoi introdus într-un aparat care le zgâlțâie (ca mașina mea de spălat, care zici că decolează de pe Otopeni), careface o centrifugare.

În ce privește alte tipuri de legume, precum: morcovii, varza albă și roșie, care se taie în fâșii lungi și înguste- acestea sunt tăiate și spălate separat, apoi sunt amestecate cu restul salatelor chiar acolo în jgheabul de spălare.

Aici se ambalează, prin folosirea unei atmosfere controlate in punga, așa încât să își păstreze prospețimeachiar si mai multe zile (1 săptămână).

Există detector de metale pentru fiecare pungă, deci se exclude posibilitatea ca vreun obiect să„cadă” în pungi, cu atat mai puțin unul metalic. De altfel, niciun lucrător nu intră în fabrică cu vreun obiect pe el (ceas, brățară, inele, verighetă etc), iar femeile nu au unghiile date cu ojă.

Ah, nu am menționat de unde vin salatele. O parte din ele din România și altă parte din țări europene. Selecția se face în funcție de standardele de calitate pe care furnizorii le respectă sau nu. Din păcate, la noi în țară se pare că sunt puțini cei care le respectă, de aceea e aprovizionarea de aici atât de mică. Eu înțeleg naționalismul, că și eu aș face orice pentru pământul bunicilor mei și pentru nația noastră, dar când vine vorba de farfurie vreau să pun pe ea ceva sigur. Pentru că și frunzele pot fi la fel de periculoase precum o bucată de carne netestată. Există, de asemenea, un timp în care salatele ajung la poarta fabricii, în 1- 4 zile de la recoltare, de oriunde ar veni. Sunt ținute întâi într-o cameră cu temperatura joasă și apoi intră la producție.

Referitor la curățenie, am trecut și eu prin filtrul de acces pe care îl trece fiecare angajat, zilnic. Am primit cizme, halat, capelină (pentru păr) și mască de gură. Înainte de intrare ne-am dezinfectat pe mâini, apoi ne-am spălat la o chiuvetă fără atingere, urmată de încă două etape de dezinfectare.Niciun accesoriu nu mi-a fost permis, am păstrat doar telefonul pentru câteva foto și nu am stat nici jumătate de oră în fabrică.

 Așadar, ce părere aveți voi acum, după ce știți toate acestea?

 Inspirație pentru voi

– Idei de salate de post

– Idei de smootie-uri

– Cum pregătești cu 15 lei un fel de mâncare și 2 gustări, cu salată ambalată

Sursa foto: arhiva personală și din arhiva Eisberg