Noi, femeile, după ce devenim mame, activăm rapid și pachetul de frici, pe lângă toate lucrurile bune pe care le trăim. E normal, e vorba de instinctul de apărare a cuibului. Cloșca din noi crește mare și are grijă de puii ei, ca să le fie bine, să crească frumos și sănătos, fără să fie afectați de nimic. Cu toate acestea, eu recunosc, de foarte multe ori exagerez. Mă îngrijorez de multe lucruri, care iau o amploare fantastică în mintea mea. Poate pentru că am văzut prea multe filme și am citit prea multe cărți, îmi zice partenerul meu de viață și tatăl copiilor. 🙂 Eu zic că nu, niciodată nu e prea mult când vine vorba de cărți, dar și de grija și protecția pe care le-o arătăm copiilor. Nu-i așa? Nu vrem noi ca ei să crească într-un mediu sigur, ca să se poată dezvolta fizic și emoțional așa cum ne dorim? Ca să vedeți că vorbesc serios și problema chiar mă preocupă, am făcut un top 10 frici ale mamelor. Voi ce spuneți?

1. Plânge copilul

Da. așa e. Plânsul copilului înseamnă comunicare. Prin plâns, cât e foarte mic, ne spune despre nevoile lui: de foame, de afecțiune, de somn. Sau ne spune că îl doare ceva sau simte disconfort. Mai târziu, plânge și pentru că e un om mic, cu trăiri și emoții. Mai țineți minte, când eram noi mici, ne spuneau continuu părinții să nu mai plângem, că e rușine, că suntem mari, sau că e urât și ne vede lumea sau că băieții nu ar trebui să plângă. Așa au apărut blocajele noastre, în timp. Eu le spun fetelor mele că este în regulă să plângă și le iau în brațe în aceste momente. Așa e, când plâng împreună e cam haos la noi în casă/mașină/afară. Dar trece, nu ține o veșnicie. Ca ploaia de vară. 🙂

2. Copilul vrea să mănânce din oră în oră sau mai repede

Da, bebelușii mănâncă mult și des. Pentru că au nevoie. Să crească. Asta e treaba bebelușului, să mănânce. Mai ales dacă e alăptat, mănâncă des. Dați-le să mănânce la cerere, nu stați cu ochii pe ceas și nu vă gândiți că laptele vostru nu mai e bun și de aceea ei nu se satură. Laptele mamei e cel mai bun pentru puiul ei, doar că se digeră mai repede decât laptele praf. Atâta tot. Și, în funcție de decizia comună mamă – bebe, continuați să alăptați, e unul dintre cele mai bune lucruri din viața de mami, chiar dacă e greu la început!

3. Copilul nu mănâncă suficient

Când/dacă îl alăptăm, ne întrebăm: ”oare a mâncat suficient?”. Mai târziu, aruncăm castroane întregi de mâncare, mai ales la diversificare. Doar că bebe învață și el până pe la 11 luni care e treaba cu mâncarea solidă și că ea îl satisface. Până atunci se cam joacă cu ea. Ulterior, rămânem cu frica asta: că nu mănâncă suficient. E prima întrebare pe care o adresăm când ajungem acasă: ”A mâncat? cât?”. Adevărat, sunt cazuri și cazuri, copii care mănâncă mai mult, alții care au apetit mai scăzut, au preferințe etc. Am scris despre toate acestea în campania educațională pentru mame: Copilul meu nu mănâncă, vă invit acolo.

4. Copilul nu doarme toată noaptea

Eh, da, alt subiect dureros pentru noi, mamele. Să știți însă că este normal ca bebe să nu doarmă toată noaptea. Și ulterior, până ca somnul copiilor să capete un ritm, e nevoie de ceva timp și un program pe care părinții să îl conceapă pentru ei și să îl urmeze împreună. Am scris în detaliu despre acest subiect aici, cu ajutorul specialistului în somnul copiilor – Gabriela Maalouf.

5. Copilul nu vrea să doarmă singur

Copilul doarme așa cum îl obișnuiesc părinții lui. Aici nu există idei și sfaturi. Dacă vreți să doarmă cu voi, așa îl învățați. Dacă nu, nu. Eu chiar nu știu să vă spun nici dacă e bine și nici cum e mai bine. La noi a fost așa: până la 1 an și 4 luni am dormit cu fiecare din ele la noi în cameră, dar nu în pat, ci ele în țarcul lor. După care, fiecare a ajuns în camera ei, unde a dormit singură și doarme și în zilele noastre. În ziua în care cea mică va dori să doarmă cu cea mare, daca și ea va dori, vor dormi împreună. Aștept însă să decidă ele atunci. Gata cu deciziile în numele lor! 🙂

6. De la înghețată, copilul face roșu în gât

Cred că e bine să aveți o discuție cu medicul vostru, în funcție de vârsta copilului și de fricile voastre legate de sănătate. Toate avem și e bine să ni le clarificăm cu specialiștii. Întrebați medicul care e diferența între răceală și viroză sau de ce fac piticii roșu în gât. Ca să stați voi liniștite. Între timp, prietena mea, Ruxandra Luca, a scris pe blogul ei un material care mi-a plăcut mult pe această temă. Aici e linkul unde îl puteți parcurge în întregime.

7. Să nu cadă copilul

Așa este, se poate întâmpla. Cresc, învață să meargă și experimentează. Achiziția mersului e foarte importantă la copii. Nu îi ținem mereu de mână, nu-i așa? Nici ei nu vor și nici noi. Pe măsură ce trece timpul, copilul are nevoie de spațiul lui și de noi, să îl încurajăm. Mai cade, se mai ridică și apoi merge mai departe. În copilărie mă cățăram pe toate gardurile și cădeam la joacă, în mod frecvent. Îmi amintesc genunchii mei juliți până târziu, pe la 14 ani. 🙂 Sigur că, în permanență, e nevoie să fim cu ochii pe ei, căci cele mai periculoase sunt accidentele de la înălțime – geam, copaci etc.

8. Să nu dispară copilul din parc

Nu vreau să vă sperii, dar acest lucru se poate întâmpla. În parcuri, la locurile de joacă mari, când și unde sunt mulți copii, este posibil și acest lucru. Copilul se poate rătăci și nu întotdeauna și la orice vârstă are simțul de orientare atât de dezvoltat încât să ne găsească el pe noi. Sub nicio formă, nu lăsați copilul nesupravegheat la locul de joacă. Realitatea și statisticile arată că se pierd copii. Copiii minori nu ar trebui lăsați nici afară, în fața blocului, singuri. Nu butonați, nu vorbiți la telefon și nu vă relaxați de tot când sunteți cu cei mici în parc. Vă las un fragment din filmul Pororoca, cu Bogdan Dumitrache în rol principal, ca să vedeți despre ce vorbesc. Deschideți și uitați-vă bine!

9. Să nu răcească fără căciulă

Ha, ha, ha, ce tare râd! Și râd pentru că mama mea ar fi în stare și azi să îmi pună căciulă dacă bate vântul. Deși îi spun că merg cu mașina și zău așa acolo nu bate niciun vânticel. Are ea un răspuns și pentru situația asta, care are legătură cu aerul condiționat. 🙂

Ideea e simplă: adaptez vestimentația copilului la temperatura de afară. O căciulă purtată la zero grade nu are ce căuta pe capul copilului la 10 grade. La 20, nici vorbă de căciulă. Altă regulă pe care o aplic: cum mă îmbrac eu, îmbrac și copiii. Dacă port eu ceva pe cap, le pun și eu. La vânt năpraznic și umezeală, oricum copilul mic nu va sta afară, nu-i așa?

10. Să nu îi facă rău cineva – la școală, la grădiniță, la locul de joacă etc

Ei, asta e o frică justificată și întemeiată. Este bineștiut că în afara familiei copilul nu va beneficia mereu de aceeași grijă și atenție din partea celor cu care va interacționa. Dincolo de faptul că fiecare familie își educă în sprit și valori proprii copiii, există pe lume și persoane rău intenționate, care au scop în sine să le facă rău celor mici. Mereu am zis că și ei trebuie să știe asta, de la un moment dat încolo. Că sunt și astfel de oameni. Nu de altceva, dar dacă îi ținem în bula noastră frumoasă și roz, când ies din ea vor crede că lumea e la fel. Și nu e. Așa că   părerea mea e că aici e bine să lucrez mai mult, pentru a le dezvolta instinctul de autoapărare și a le învăța cum să procedeze în anumite situații, pentru a evita să devină victimă.

Acesta este top 10 frici pe care eu le-am adunat de la mămicile pe care le cunosc, ale voastre care sunt? 

Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!

Sursa foto: aici