Va inteleg! E greu sa traiesti sanatos!

Viata este uneori complicata

Nu, nu sunt obsedata de meniuri, calorii, miscare, ganduri pozitive si stare de bine, relatii lapte si miere cu partenerul si cu restul lumii. Nu ma obsedeaza farfuria voastra si ce le dati copiilor sa manance si nici cat de bine va intelegeti cu soacra sau cu sotul. Dimpotriva, va inteleg! Va inteleg foarte bine. Viata este complicata, nimic nu este ca in filmele americane. Sa fim cinstiti, nici la americani nu e totul asa cum e in fimele lor. 🙂

La scoala copiii sunt la un pas de tentatii – de la cornul cu lapte, pana la dulciurile pe care magazinele de langa scoala le ofera. Acasa, copiii sunt obligati la sedentarism, din cauza cantitatii de teme pe care le au de lucrat, stresul ii pandeste tot din aceasta cauza, sotii vostri sunt cel mai greu de convins cand vine vorba de mancare sanatoasa, iar teoriile legate de viata sanatoasa in general sunt contradictorii si va genereaza confuzie.

Intr-un astfel de context, e posibil sa va scoata din sarite persoanele care va vorbesc ca din carti despre cum au reusit ei sa faca copiii sa manance fructe sau legume si cum dorm copiii lor toata noaptea. Fiti pe pace, nu exista asa ceva. Viata nimanui nu este perfecta! Exista doar persoane care vor sa schimbe ceva in viata lor si sa o traiasca daca nu pur, macar mai putin poluata. Dar iata cum a fost inceputul la noi si de unde a pornit totul.

Cum a inceput totul?

In urma cu multi ani cand ne-am cunoscut, eram prea tineri sa ne gandim la viata sanatoasa. Eram preocupati de noi si de cat de mult ne iubeam, de relatia noastra, de cariere si de viata cu de toate, de-a valma si fara sa ne gandim prea mult. Nu respectam nici ore de masa, dar nici de somn, nu ne planificam weekendurile, ci doar ne traiam viata asa cum venea ea. Aveam 20 de ani, n-aveam casa si nici bani, vorba cantecului. Nu se uita nimeni pe eticheta sa numere calorii si sa verifice daca produsul e organic sau painea e facuta din faina integrala. Cat despre sport, da, mergeam la sala din cand in cand. Era cool si aveam prieteni care faceau asta, iar in gasca e mereu mult mai simplu.

Cati dintre voi va recunoasteti in acest scenariu?

Apoi au venit slujbele serioase, am intrat si noi in randul lumii. De la cele part time, cu 4 – 6 ore pe zi, am trecut la program de birou, adica la 8 ore pentru inceput. Am inceput sa bem cafea cu nemiluita si sa mancam pe birou covrigi. Nu ne spunea nimeni ca un covrig are 300 de calorii. Asa procedau colegii nostri, asa faceam si noi.

Mama, panicata ca nu mananca copiii, ne trimitea mancare saptamanal, de la cateva strazi incoace. Noi cand sa mancam, daca nu eram acasa toata ziua? Ne vedeam seara, ne mai plimbam nitel, iar seara incingeam tigaile si oalele. Ghiciti cine manca sarmale si ciorbe de perisoare la 11 noapte? Mm, bun, nu? Cu mamaligaaaa…Asa au trecut niste luni. Hainele mele din burlacie incepeau sa dea semne de alarma. Nu prea le bagam in seama. Ma simteam bine. Hainele complotau impotriva mea, sa nu ma mai simt asa de bine. Asa ca le ignoram si imi cumparam altele, fara sa imi dau seama ca schimbam si masura.

Mai sunteti cu mine? Va recunoasteti si voi aici?

Viata de parinte cand incepi jobul

Apoi au inceput joburile din ce in ce mai serioase si am inceput sa stam peste 8 ore la program. Deh, managementul e treaba serioasa. Raspundere mare. Stres la pachet. Reteta perfecta pentru a da un metabolism peste cap. Deja incepusem sa il programam gresit, acum i-am confirmat ca noi asa ne dorim. Dormeam putin, culcat tarziu si trezit devreme. Framantat mult, deci somnul nu era nici pe departe de calitate. Corpul incepea sa trimita semnale la creier, prin mai multi mesageri.

Trecusera niste ani de cand tot ignoram semnalele. Obosisem. Ne obosise tot ce mancaseam de-a valma pana la 30 de ani, toata vacantele si serile in care in loc sa facem miscare leneveam in fata televizorului si rontaiam pe canapea. Ne simteam poluati de toate orgiile culinare facute cu prietenii noastri sau de mesele in familie, unde mamele noastre gateau cat de gras si puternic caloric puteau si stiau ele de la mamele. Analizele ne iesisera rau – colesterol, trigliceride si trasaminaze marite!!

Bine ca nu ne imprietenisem cu alcoolul!! Insa incepusem sa aratam….rau, pentru niste tineri de 30 de ani.

Cine va mai citeaza zicala de genul ”grasa si frumoasa” va sugerez sa fie poftit la plimbare! Sper ca v-ati convins si voi ca nu este pic de frumusete in realitatea citata.

Declicul

La mine asa s-a produs declicul. Pur si simplu mi-am dat seama intr-o dimineata, dupa 8 ani de cand practicam un asemenea mod de viata, ca nu mai vreau sa traiesc asa. Ca mancarea asa cum o primeam sau cum o mancam in diferite restaurante nu imi hranea creierul si nu imi dadea energie, ci chiar imi facea rau. Da, am uitat sa va zic, nici nu stiam si nici nu voiam sa gatesc.

Am mers acasa si am vorbit cu sotul. A fost de acord cu mine, ca nu facem bine. Dar in practica, continuam sa avem aceleasi obiceiuri. Eram si suntem niste gurmanzi, ne place mancarea, ne plac aromele si ne lasam usor dusi dupa calea mirosului unei mancari delicioase.

Deh, la femei decizia e mai usoara. Nu le mai incap hainele preferate si incepe panica! Barbatii percep orice discutie legata de sanatate si stil de viata sanatos ca pe o amenintare! La adresa lor si a frigiderului, la adresa starii lor de bine! Se tem ca nevasta ii va pune la infometare. Si de aici, rezistenta puternica la schimbare. Asa ca, la prima strigare, nu am avut un sot intelegator. Adica discutia a fost cam asa:

”Nevasta, nu esti grasa! Si daca ai fi, eu te-as iubi si asa!

Ba sunt si mie nu imi place de mine! Si nici nu ma simt bine deloc!

Eu ma simt perfect si nu imi doresc altfel! Nu vreau sa stau nemancat si nici sa te vad pe tine ca te infometezi!

Dar trebuie sa fac ceva, nu arat si nu ma simt bine deloc! (observati ca nu i-am zis nimic despre el, ca sa nu intram cu discutia in alt gard fata de cel in care intrasem deja).

Nevasta, daca ti-a casunat, nu ai decat sa faci tu cum poftesti. Doar sa nu te imbolnavesti! Te sustin, numai sa nu ajungi la spital!”

Si-am inceput sa fac. Aveam 30 de ani, deci se intampla acum aproape 10. Nu aveam copiii inca. De atunci a inceput calatoria noastra. Da, a fost a noastra, pentru ca nu am fost singura pe aceasta cale, desi dialogul de mai sus asa arata. A fost o calatorie in care a trebuit sa ii atrag si pe parintii nostri de ambele parti, dar si prietenii apropiati.

Nici astazi nu pot spune ca am ajuns la final, dupa atata vreme. Insa va pot spune ce am facut in aceasta perioada, cum am reusit sa schimbam anumite obiceiuri si sa le inlocuim cu altele, cum am integrat copiii aici, suisurile si coborasurile, lupta cu vinovatia si multele cantare pe care le-am avut in casa, cum am procedat in calatorii, cum am reusit sa tinem post, cum ne-am mentinut stilul de a manca in vacantele mai lungi, ce solutie am gasit pentru birou, cum ne-am echilibrat din punct de vedere emotional si nu am mai mancat compulsiv, ce tip de miscare poate face un om care munceste 12-13 ore pe zi si e departe de casa si multe alte idei, dar si ce acceptiune am dat noi in ultimii ani stilului de viata sanatos.

Ramaneti cu mine, e o poveste in mai multe episoade, e povestea maturizarii noastre de cuplu, de la 23 la 40 de ani aproape. O poveste in care va puteti regasi, pe alocuri, toti cei care stiti cum e viata in cuplu si cat de greu se schimba unele obiceiuri dobandite de acasa, de la mama si de la tata.

Si nu uitati, sanatatea e cel mai mare dar pe care il puteti face copiilor vostri! Asa ca nu e niciodata prea tarziu sa va imbarcati in calatoria unei vieti sanatoase si echilibrate, macar de dragul lor!

Daca doriti sa fiti la curent cu noutatile de pe blogul de viata sanatoasa, puteti da LIKE paginii de Facebook sau va puteti abona la Newsletter!

Sursa foto: aici