Am intalnit oameni care muncesc din pasiune sau oameni carora le place munca lor, dar nu rezoneaza deloc cu mediul, oameni carora nu le place deloc ce fac, oameni care isi urasc meseria, sau oameni care nu valorizeaza munca – este doar un job, care le asigura traiul de zi cu zi. Putini sunt cei carora munca le aduce satisfactii, despre care vorbesc cu pasiune, care ii anima si inspira. Si m-am intrebat mereu cum de au ajuns aici, asa incat sa desfasoare zilnic o activitate pentru care nu simt nimic, ba mai mult simt emotii de vibratie joasa, care ii erodeaza si care le afecteaza sanatatea. Pentru ca da, specialistii spun ca exista o legatura intre starea de sanatate a unei persoane si emotiile care o framanta zilnic.
La inceputul acestui an, am citit un articol despre pericolul care ii pandeste pe oamenii de PR de a dezvolta anxietati severe sau chiar boli psihice (http://www.prweek.com/article/1335436/third-pr-people-experienced-mental-ill-health-so-industry-going-it). Conform un studiu de specialitate, se pare ca o treime dintre profesionisti dezvolta o data o astfel de afectiune. Ba mai mult de jumatate dintre seniori se simt ”extrem de stresati” sau ”foarte stresati” in rolul lor. Articolul e scris de o publicatie reputata din domeniu si a fost postat pe o retea de socializare. L-am parcurs, admit ca nu m-a mirat, si am fost curioasa sa vad comentariile si daca materialul este share-uit de catre profesionisti locali.
Din pacate, comentariile erau putine, nu ne apartineau, si nu era dezbatut deloc fondul problemei. Am continuat sa ma intreb de ce nimeni nu il preia si nu comenteaza pe seama lui. Probabil a fost vizualizat si s-a comentat pe seama lui, insa nu online. Cu totii stim care este realitatea, insa nu ne simtim confortabil sa avem o opinie publica pe seama ei. E ca si cum am admite ca suntem slabi. Si cum am putea admite slabiciunea la locul de munca? E ca si cum ne-am da afara singuri. Intr-un moment in care industria sufera din cauza presiunii pe bugete, pe oameni, pe idei si nu numai. Si daca iti place ce faci, nu-i asa, ce mai conteaza in ce mediu faci sau in ce conditii?
Dar stiti care este ironia? Ironia este aceea ca vorbim despre o profesie in care se lucreaza cu idei, cu partea creativa a mintii, cu strategie si cu mult continut. Si cum oare ai putea sa accesezi toate acestea, daca esti afectat din cauza anxietatii, stresului, atacurilor de panica, depresiei sau a altor stari si emotii negative? E o profesie in care activezi toata stiinta ta, toata cultura generala, toata legaturile pe care le poti face. In care e importanta mintea limpede, starea de sanatate generala, de voiciune si de veselie. In care ai nevoie de energie pentru a te documenta si a genera idei. Ai nevoie de somn, de miscare, de aer proaspat, de a schimba des mediul si a te conecta permanent la oameni.
De ce sa cultivi o cultura a tacerii si a fricii pe un subiect care poate afecta intr-o zi o industrie intreaga? In fapt, e vorba de sanatatea oamenilor care stau in spatele campaniilor, a echipelor care castiga si mentin clienti sau premii. Daca ea se subrezeste, alarma noastra din stomac ne spune ca ar putea pune in pericol tot sistemul. Cred ca este timpul sa vorbim despre sanatatea oamenilor la locul de munca si sa depasim cliseul acela de industrie fericita, cu echipe aratoase, vesele si nonconformiste. Sa ne calcam peste imaginea superficiala care valorizeaza mult prea mult imaginea – echipele perfecte care lucreaza pentru clienti perfecti si fericiti. Pentru ca realitatea din client service ne-a aratat ca este doar imagine, nu exista echipa perfecta, asa cum nu exista client perfect; in fapt, suntem cu totii oameni, cu bucurii si tristeti, cu zile mai bune sau mai putin bune, cu frustrari sau cu presiuni ierarhice, cu deadline-uri stranse si cu mult prea multa asumare, din dorinta a livra foarte bine si a ne indeplini obiectivele.
Va transmit o urare de sanatate, echilibru si masura in toate! Si va indemn sa invatati sa recunoasteti singuri cand v-ati atins limitele! Este ok si e mai sanatos asa!
Categorii
