Bonă sau creșă/grădiniță? Voi cum ați ales?

Când vine vorba despre creșterea copiilor și modul cum o facem fiecare, totul este subiectiv. Motivul este simplu: e vorba de copiii noștri și lucrurile sunt extrem de emoționale. E greu să spui că e bine așa și așa. Copiii mei seamănă prea puțin între ei, au nevoi diferite și reacționează oricum diferit la stimuli din jur. Teo era mult mai sociabilă în jur de 2 ani și chiar mai devreme, se desprindea mai ușor de noi și se adapta în orice loc, Maria e exact opusul. Nici vorbă de comparații. Iar eu cred foarte mult că depinde și de părinți mult, mai ales de mamă. În urmă cu 9 ani eu eram altă persoană față de cea de azi. E cumva o relație de complicitate între mamă și copil când, în final, familia ia niște decizii legate de creșterea lui. Mama simte copilul și copilul o simte pe mamă. Ce să facem în ceea ce privește îngrijirea copiilor este una dintre cele mai controversate și stresante probleme pentru părinți. Există o mulțime de cercetări pe această temă, concluziile sunt împărțite și nu este de mirare că mulți părinți se frământă foarte mult până iau o decizie: bonă sau creșă?

Un studiu interesant

Pe tema aceasta s-au făcut și unele studii, foarte interesante. Unul dintre ele a fost realizat de Child Health and Human Development (Institutul Național pentru Sănătatea Copilului și Dezvoltarea Umană – NICHD). Acest studiu a explorat modul în care calitatea, timpul petrecut cu copilul (cantitatea) și modul de îngrijire a copilului afectează dezvoltarea pe termen lung a acestuia. Cercetarea a început în 1991, a implicat peste 1,000 de sugari din diverse familii și locații din Statele Unite și a evidențiat sănătatea emoțională și rezultatele cognitive pe care le-au avut aceștia copii în decursul a 15 ani. În ansamblu, constatările NICHD au arătat că ceea ce contează cel mai mult nu este tipul de îngrijire pe care un copil îl primește – fie că este o bonă, părinte, grădiniță – ci mai degrabă cum este experiența lor acasă. Indiferent de cine îl îngrijește în timpul copilăriei, copiii cu cele mai bune rezultate sunt cei care primesc căldură, afecțiune și stimulare în mediul lor de acasă. Sigur că rezultatele sunt mult mai nuanțate de atât și că depinde mult și de vârsta copilului, cum este mediul familial și calitatea timpului petrecut cu alte persoane decât părinții, dar totuși mi se pare foarte interesant acest studiu.

Ar trebui să angajăm o bonă?

O bonă este o persoană care are o pregătire specială și experiență pentru a îngriji un copil. Ea poate fi angajată zilnic, fie cu jumătate de normă, fie cu normă întreagă. Timpul dedicat copilului este cel mai important și face diferența dintre o dădacă și un babysitter (cea din urmă are un rol ocazional, stă din când în când cu un copil, seara sau în weekend, câteva ore). 

Dacă părinții pot oferi o cameră și o baie separată, ei pot angaja o bonă internă (care să locuiască în familie). În caz contrar, celelalte opțiuni sunt o bonă externă sau o bonă care are în îngrijire copiii a 2-3 familii și care împart costurile.

Cel mai bun mod de acțiune este fie să trecem printr-un serviciu de bone profesioniste, fie să angajăm pe cineva recomandat de familie sau de prieteni.

Plusurile unei bone

Dacă angajăm o bonă cu normă întreagă, nu trebuie:

• Să trezim copiii devreme;
• Să ne grăbim să-i îmbrăcăm;
• Să le pregătim mese în avans;
• Să petrecem mult timp cu ei în trafic, pe drum către creșă/grădiniță;
• Bona se ocupă de toate aceste lucruri, în funcție de cum agreează fiecare familie. De asemenea, ea îi va cunoaște în timp pe copii și le poate satisface nevoile, inclusiv poate rămâne împreună cu ei în perioadele când se îmbolnăvesc.

Unele doamne ne fac viața mai ușoară prin ajutorul oferit la gătit și curățenie. Personal, eu nu cred că e neapărat cel mai bun lucru, dintr-un singur punct de vedere: bona trebuie să se dedice copilului și îngrijirii lui, plus activităților pe care părinții o roagă să le desfășoare cu acesta, conform rutinei lui.

Avantajele pentru copil:

• Mediul de acasă e cald, e mediul cu care el e obișnuit;
• Copilul are acces la jucăriile lui, doarme la el în pătuț, se joacă cu prietenii cu care e obișnuit, aproape de casă;
• Copilul se simte în siguranță, pentru că acasă este locul unde el știe că vin mami și tati, sau frații mai mari;
• Copilul mai poate fi vizitat și de bunici din când în când;
• În mod normal, o bonă ar trebui să facă parte din familie, cu timpul, mai ales dacă vorbim despre o relație pe termen lung.  Să  ofere atât familiei, cât și copiilor, stabilitate și confort emoțional.

Minusuri

• Bonele pot fi considerate scumpe pentru bugetul unei familii;
• Dacă nu există posibilitatea unui contract, e posibil să fie destul de riscantă relația cu o persoană cu un asemenea rol;
• Dacă o bonă se îmbolnăvește sau vine cu întârziere, ne poate afecta programul. Cumva, părinții, tot trebuie să aibă o soluție de back up, pentru aceste momente, pentru că se întâmplă și astfel de momente;
• Pe de altă parte, o persoană angajată ca bonă, ar trebui să înțeleagă rolul important pe care îl are într-o familie, să simtă că este importantă și să se comporte cu responsabilitate, la rândul ei.

Ar trebui să ne înscriem copilul la creșă/grădiniță?

În România, copiii sunt acceptați la grădinițe de stat, începând cu vârsta de 3 ani. Până atunci, există varianta creșelor de stat, care nu acoperă cererea părinților și grădinițele private, care sunt oricum și ele foarte solicitate.

Înainte de a alege o opțiune pentru îngrijirea copiilor, noi, părinții ar trebui să ne informăm cu privire la toate grădinițele pe care le luăm în considerare și eventual să le vizităm, să avem o listă de întrebări ale căror răspunsuri sunt importate pentru noi, să vizionăm cum se desfășoară mai multe ore acolo, să vedem care sunt orele de funcționare și dacă acestea se potrivesc cu programul nostru, să mergem cu cel mic acolo, pentru a vedea dacă e interesat de loc și dacă se simte bine. Copiii mici simt din primul moment dacă e locul lor undeva, nu îi subestimați. Proximitatea e iarăși importantă. La vârste mici, e greu să ducem copilașii pe distanțe mari la prima oră a dimineții.

Plusuri

• Mediul – copii de aceeași vârstă și un spațiu special destinat lor;
• Grădinițele oferă toate mesele. Asta inseamnă să nu mai facem așa multe pachețele. 🙂 Da, de multe ori, pentru familiile cu un program foarte încărcat, e foarte important acest aspect.
• Copilul interacționează cu alți copii și își dezvoltă anumite abilități de relaționare. Participarea la activități cu alți copii încurajează socializarea și promovează abilități cum ar fi împărțirea lucrurilor, implicarea în cadrul activităților comune și lucrul în cadrul unei comunități;
• Copiii sunt expuși la alimente noi și în general la experiențe noi, pe care le pot accepta mai ușor;
• Situațiile și activitățile de la grădiniță nu pot fi reproduse într-o familie – nu toate;
• Copiii fac mai multe lucruri la care acasă pot fi reticenți – ex: ritualul oliței;
• Profesorii și îngrijitorii sunt profesioniști instruiți care știu să lucreze cu copiii și să îi încurajeze să participe la activități adecvate vârstei;
• Îngrijitorii dintr-o creșă, chiar dacă lipsesc din cauze de sănătate sau alte cauze personale, sunt supliniți de îngrijitori de rezervă, în caz de urgență. Cu care copiii sunt familiarizați, sau ar trebuie să fie, dacă creșele au grijă de acest lucru.

Minusuri

• Copiii noștri vor fi expuși la virusuri, într-un mod regulat. Oricât de mult s-ar strădui mediu instituțional, colectivitatea înseamnă acest lucru. Și e firesc să se întâmple așa, întrucât, la vârste atât de mici, imunitatea copiilor nu este formată, ca să zic așa. Așa că e posibil ca, deși înscris la creșă, copilul să stea mai mult acasă. Prin urmare, e nevoie oricum de plan de rezervă.
• Programul.  Depinde mult și de orarul părinților, unii dintre ei lucrează în ture și e greu să se adapteze la un program standard de la 8.30 – 9,00 la 17,00. Pentru unii părinți ora 8,00 înseamnă începerea programului lor de lucru.
• Dacă copilul este foarte mic, nevoile lui emoționale, de atașament, sunt foarte mari. Într-un mediu cu mulți copii, unde nu se ocupă cineva special de el, copilul se va adapta foarte greu și poate avea sentimentul abandonului.

Opinia unei mămici care a ales creșa: ”Am ales creșa și nu bona pentru că o bonă bună e la preț de grădiniță privată în centru, pentru că doar cu bona nu ar fi învățat la fel de multe ca la grădi (nu doar din activitățile în sine cât și din observarea mediului și a celorlalți, copii sau adulți). Am mai ales gradi pentru că e groznic de greu să găsești o persoană de încredere. Copilul are deja un an la gradi privată și a evoluat super bine, acum e ca acasă acolo. Menționez că am avut acomodare treptată care cu totul a durat vreo 3 săptămâni. La gradi au săptămânal altă temă. Săptămâna trecută a fost despre emoții. În grup învață comportamente prin observare, ceea ce acasă e foarte greu.” – Roxana

Opinia altei mame care a ales creșa: ”Nu am avut niciun fel de ajutor și am simțit că el a ajuns în punctul în care are nevoie de colectivitate. Bona nu am vrut pentru că eu lucrez de acasă și nu mă puteam concentra cu o persoană străină tot timpul aici. Plus că prefer ca el să petreacă timp alături de alți copii, cu personal specializat în educație modernă.” – Diana

Nu doresc să fiu subiectivă, doar că încă nu mi-au răspuns persoane care îmi spună de ce au ales bona și care sunt avantajele pentru familiile lor. Când voi avea și aceste opinii, voi completa cu ele.

În concluzie – bonă sau creșă?

Ca să vă zic drept, nu știu ce concluzie să extrag. Cred că fiecare ar trebui să vină cu propria experiență și să ne spună și nouă ce a ales, de ce și dacă e confortabil 100% cu decizia luată. Depinde de voi – care sunt cele mai importante aspecte la care țineți. Cred că e greu să bifăm la toți indicatorii.

Pentru noi e important așa:

• să fie Măriuța bine emoțional – veselă și comunicativă, așa cum e în prezent, pentru că se simte în siguranță, iar nevoia ei de atașare e satisfăcută;
• să fie sănătoasă, ca să ia cât mai puține medicamente;
• să fie hrănită după principiile noastre;
• să i se respecte programul de somn;
• să petreacă timp în aer liber zilnic.

Alte activități nu țin neapărat să facă. Eu chiar cred că un copil va comunica de la sine și va relaționa cu ușurință cu ceilalți copii sau adulți dacă nevoia lui de atașament e împlinită acasă. Atât de simplu e.

În prezent, am decis să mai așteptăm până împlinește 3 ani, ca să meargă la grădi. Între timp, petrece timpul cu noi, cu bunicii și, în prezent, suntem în căutarea unei bone pentru un program part – time.

Așadar: bonă sau creșă? La voi cum e, cum ați răspuns acestei dileme?

Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!

Sursa foto: aici