Categorii
Blog Sănătate și wellbeing

Cum a trecut prima parte a izolării pentru mine. Dar pentru voi?

Vorba aia, mult a fost, puțin a mai rămas. Când mă uit în urmă, nu îmi vine să cred că am 2 luni de izolare. De la gripa fetelor, legată de închiderea școlilor, au trecut 8 săptămâni. Cum zboară timpul ăsta..Dar privesc înapoi cu blândețe și înainte cu speranță. Nu a fost timp pierdut și nici nu mă simt ca la închisoare. Unii ar spune că sunt norocoasă că nu stau într-un apartament. Eu spun că ești captiv în mintea ta, nu în casă, indiferent de suprafața în care locuiești. Așa cum unii călătoresc în toată lumea, dar nu sunt prezenți acolo, ci trăiesc tot în capul lor. Deci, ce am făcut în casă în perioada asta?

Mă simt bine în compania mea

Eu am fost dintotdeauna o persoană care n-a suferit de singurătate. Nu mi-a trebuit neapărat prezența cuiva ca să mă simt bine. Am călătorit singură ori cu mașina, am stat singură acasă ziua și peste noapte. Nu mi-am proiectat fericirea doar alături de cineva și nici bucuria zilei de azi. În general, nu am fost lipitoare de oameni, așa că mai degrabă m-au căutat oamenii pe mine, decât eu pe ei. E un principiu pe care l-am aplicat și în viața de cuplu. Nu mi-am sufocat partenerul nici cu prezența și nici nu telefoane ori mesaje, indiferent că a fost mai aproape sau mai departe de mine.

Mai mult, în ultimii ani, am cam fost lup singuratic. De când nu am mai avut colegi, nemaifiind angajată.

Așa că în izolarea asta nu m-am simțit nicicum. Poate ca într-o iarnă mai lungă, în care am stat înzăpezită în casă. Chiar mi s-a întâmplat asta acum vreo 3 ani. Nu m-am simțit fără motivație, nu m-am simțit fără scop. Motivațiile îmi rămân la fel, scopul vieții e tot ăla care e. Doar am pus unele dorințe în modul așteptare – vacanțele ori investițiile mai mari. Am trecut automat pe modul supraviețuire, dar nu atât de dur încât să nu îmi mai hrănesc sufletul. Ce am făcut în casă a fost fix ce am avut nevoie în condițiile date.

Ce am făcut în izolare

În primul rând, am mai redus din programul de lucru, din 2 motive: unele proiecte s-au suspendat momentan și doi- am rămas acasă cu copiii, full time. Nu m-am dat de ceasul morții prea tare, pentru că oricum e o situație care nu e în controlul meu.

După ce în primă fază am picat în capcana mediatică, în pasul 2 am ignorat știrile TV. Deci m-am mai liniștit și mi-am folosit mintea proprie ca să judec datele și informațiile, mai mult de pe internațional, să spun drept.

În viața mea nu am gătit în fiecare zi, ca acum. Da, am făcut vreo 3 tipuri de banana bread, zeci de brioșe, clătite, batoane, lipii, negrese, fără zahăr și cu tot felul de făinuri. Când adun toate pozele și rețetele, o să scriu despre ele. Doar pâine nu am făcut, nu cred că am nervi de lăsat la dospit, de făcut maia, așa cum mi-aș dori. Chiar așa, vreți să aflați ce rețete am pus în practică?

Am eliberat holul de la intrare în casă, ca la ieșirea din izolare să facem, în sfârșit, dulapul cel mare și tare. Cred că e primul proiect de făcut după 15 mai. El, calarea geamurilor, repararea plaselor de țânțari și husele de balansoare de pe terasă.

Am redescoperit cafeaua. După ce timp de câteva săptămâni bune nu am băut un strop de cafea, când m-am întors la ea mi-am dat seama că nu mai pot bea orice. Am dat aparatul de cafea pe care îl aveam și nu am mai pus strop de cafea în gură din cea mainstream. Așa că am pus V60-ul în funcțiune și am comandat cafea adevărată, de la Madison. Nu mai folosesc lapte la cafea. Mi-am pus într-o zi și nu am putut să beau.

Mă simt privilegiată că am parcurs cursul Anei Ciuhuta despre gestionarea banilor în situații de criză. Ocazie cu care mi-am setat în cap ideea că o criză ca aceasta sau mai dură va mai exista. Și trebuie să ne pregătim pentru ea.

Mi-am dat seama că anul acesta nu vom pleca în vreo vacanță. Dacă o vom face, surpriza va fi mare.

Sunt în grafic cu partea de citit și documentare pe profesional. Nu m-am simțit deloc blocată de criză, dimpotrivă. Mi-am propus să ies cu niște lucruri din izolare, așa că lucrez la ele.

Am lansat pe Facebook proiectul #CoffeeTime, în care zilnic ne-am adunat pe povești pe diferite teme care ne preocupă în această perioadă: gătit, conectare, visat, sănătate. Așa am descoperit mulți oameni din comunitate pe care nu îi cunoșteam și de care mă bucur să aflu că mă citesc.

Aici am scris despre sportul în casă, poate vă inspiră.

Am folosit mai des funcția video de la whatsapp și m-am văzut cu prieteni din țară și din afara țării, ceea ce m-a făcut să mă simt mai aproape de ei.

Am cunoscut-o pe Cristiana, zâna bună a verdețurilor și a mâncării sănătoase de la țară. Când se revine din starea de urgență abia aștept să o revăd. Și am interacționat și cu cei de la Real Foods, au fost foarte prompți, de pe o zi pe alta.

Am cunoscut urâciunea câtorva oameni din online, de care chiar nu mai vreau să aud. Așa haiteri nu mi-am închipuit că sunt, noroc cu Paștile astea că mi-am dat seama ce fel de oameni sunt.

Mi-am comandat pantofii de alergare pentru primăvara asta, iar culoarea lor simt că îmi dă o energie ceva de speriat.

Am reușit să răspund câtorva interviuri, pe care le tot amânam și o să mai povestesc curând și la Itsy Bitsy despre perioada asta.

Am primit o invitație să le povestesc studenților de la Universitatea de vest din Timișoara despre rebranding-ul meu. Sunt atât de emoționată!

Urmez un curs de psihologia mâncatului, de destul de complicat și am o grămadă de teme, dar simt că fac ceva semnificativ din punct de vedere al formării profesionale. Mai am 9 proiecte de făcut, deci nu știu dacă ies cu el gata din izolare.

Încă mai studiez ideea asigurării private de pensie.

Cam asta e ce am făcut în casă, pe lângă curat și teme/activități cu fetele. La voi cum a fost?

ce vreau să fac imediat după 15 mai

Tocmai am aflat că s-a anunțat ieșirea din izolare pe 15 mai. Mai sunt 23 de zile, nu-i așa? Iuhuu!

Primul lucru pe care mi-l doresc: la salon. Mani, pedi, vopsit și toate cele. Sunt conștientă că asta e nevoia mea, însă e posibil să mai dureze până pot face asta în siguranță.

În rest, sunt lucrurile legate de casă de care spuneam: dulap, plase etc. Plus că mai avem și noi pentru mașini de făcut revizii, de schimbat anvelope, de făcut ITP. Dar de astea cred că se va ocupa soțul.

Copilul meu cel mic are de făcut un vaccin, să vedem cum înfăptuiesc asta, iar noi să mai facem niște investigații medicale care nu mai pot suferi amânare.

Nu știu ce se va întâmpla cu școlile, dar, sincer, dacă nu e musai, eu nu mi-aș lăsa copiii să meargă la școală și la grădiniță imediat ce se ridică restricțiile. Cred că școlile ar trebuie să ne asigure de niște condiții pentru copii și profesori, că altfel e foarte periculos.

O să vreau să ne plimbăm mai mult, să stăm afară la aer și la soare.

Ah, sper să îmi mai pot repara vreodată pielea de pe mâini, la cât e acum de uscată!

În orice caz, îmi voi aminti cu plăcere despre ce am făcut în casă în primăvara lui 2020.

6 răspunsuri la “Cum a trecut prima parte a izolării pentru mine. Dar pentru voi?”

Pt mâini recomand Xera Calm de la Avene. La mine a făcut minuni. Sau cicaplast baume de La Roche posay. Si săpunul atoderm de la bioderma. Poate le știai. Mie mi-au fost recomandate de dr

Da, multumesc! Asa e, le stiam, dar parca am uitat acum. 🙂 Si nici n-am mai ieșit la cumpărături. Le voi comanda de la Bebe Tei.

Nici eu nu mi-am smuls parul din cap in izolare. Am iesit in perioada asta fix de 2 ori din casa si atunci ca sa merg rapid pana la mega. Mentionez ca stau in Bucuresti intr-un apartament de 70 de metri patrati si am 2 copii de 4 ani si respectiv 1 an jumatate asa ca nu duc lipsa de ocupatie. Am citit cat am putut pe Kindle, ne-am jucat in balcon, am testat reteta noi. Am masina de paine asa ca facem paine la masina sau mai fac din cand in cand o reteta de paina care nu necesita framantare. Astept cu nerabdare momentul in care o sa pot merge din nou la biserica.

“Norocul” de care ar putea spune unii nu se referă la singurătate sau lipsa motivatiei, ci la posibilitatea de a petrece mai mult timp in aer liber, chiar făcând treburi, fata de familiile care locuiesc in apartamente mici, eventual și fără balcon. “Noroc” care desigur ca vine cu eforturi mai mari, pentru cine le poate face.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Această pagină web folosește module cookie pentru îmbunătățirea experienței de navigare precum și pentru asigurarea unor functionalități. Află mai multe.