Drumul
Un alt argument important: dacă plecăm pentru 2-3 zile, nu suntem dispuși să stăm pentru 4 ore în trafic. De la București la Curtea de Argeș sunt 2 ore de mers întins. Nici nu a fost nevoie să facem pauză. Poate și pentru că era duminică la prânz, nu știu. Însă până și-au împărțit fetele teritoriul în mașină și au apucat să se supere 1 dată una pe cealaltă, am și ajuns.
Cazarea și atmosfera
Faptul că nu am ajuns la destinație obosiți, ne-a încurajat să stăm pe acolo de vorbă cu gazdele. Am făcut câteva fotografii, ne-am uitat un pic pe meniu și am rezervat o masă pentru seara. Mâncasem ceva la prânz și nu am vrut să intrăm în gustări sau desert, ca să ne bucurăm seara de masă.
Terasa de la Hotel Subcarpați era plină, deși nu mai era musai ora mesei, era o atmosferă plăcută și de vacanță. 🙂 Parcarea era plină, abia am găsit un loc. Dar ni s-a părut semn bun și nu ne-am panicat, ni se spusese înainte că putem parca la intrare, fără probleme.
Noi am avut apartamentul pentru 4 persoane, de la etaj, cu balcoane la ambele camere. Apartamentul este 560 lei pe noapte. Priveliștea e foarte frumoasă, dimineața m-am trezit acolo, pe balcon, în răcoare și triluri de păsări.
De la balcon se vede și locul de joacă, unde fetele și-au petrecut ceva timp seara, până venea mâncarea.
Hotelul are doar 20 de camere luminoase și confortabile. Single sau double, twin cu balcon, apartament. Pe alese. 🙂
Ce am vizitat duminică după amiază, în Curtea de Argeș
Gazdele sunt primitoare, ne-au spus imediat ce putem vizita în fosta capitală a Țării Românești. Iar hotelul e destul de aproape de Mănăstirea Curtea de Argeș, deși nu e pe strada principală care duce la ea.
Am făcut un duș rapid și ne-am făcut planul după amiezii în așa fel încât să lăsăm pe seara vizita mănăstirii. Era și zi de sărbătoare mare – sf. Maria și am intuit că sunt pelerini mulți la mănăstire, plus că acolo sunt și mormintele Regelui Mihai și ale familiei, ceea ce sigur atrage vizitatori.
Așa că am luat-o la pas prin Curtea de Argeș, căutând o librărie. Între timp, fetele și-au dat seama că nu mai vor cărți și că mai bine ne oprim la o înghețată.
După ce le-am îndeplinit dorința, am plecat către Curtea Domnească, să vedem biserica. Ne-am dat seama că, deși fusesem în acest oraș de mai multe ori, niciodată nu ajunsesem aici. Am stat un pic de vorbă cu părintele paroh al bisericii, care a început să ne povestească un pic de istorie. Am văzut suprapunerea celor 3 straturi de pictură murală și ne-am răcorit un pic la umbră, în grădină. A fost o zi foarte călduroasă, mărturisesc. Dar vara asta oricum ne-a obosit prin temperaturi excesive, nu mai e de mirare nimic.
În planul zilei am avut și Casa Norocea, actualul Muzeu de Etnografie și Artă Populară, unde am ajuns la final de program. V-am zis că am luat la pas orașul, nu am vrut să mai scoatem mașina, ca să deschidem cutia pandorei dilemelor legate de parcare. Plus că voiam să atingem targetul de pași pentru ziua respectivă.
Am ajuns aproape de ora 17.00 la muzeu, dar am fost întâmpinați cu drag de povești despre această casă frumoasă a pictorului care a restaurat pictura Mănăstirii Curtea de Argeș. Fetele chiar s-au bucurat de priveliștea exponatelor – port popular din zonă, obiecte pentru bucătărie, unelte de muncă. A fost spectaculos să vedem atelierul pictorului, de la etaj, cu luminatorul lui mare. Vreau și eu așa ceva acasă!! 🙂
Am lăsat Mănăstirea ultima și, într-adevăr, parcă a fost mai puțină lume. M-am bucurat să văd Mănăstirea Curtea de Argeș fără schele (ani la rând a fost în renovare și cu schelele pe ea). Fetele obosiseră nițel și începuseră reclamațiile, însă am rămas un pic la umbra brazilor acolo, pe bancă. Parcă s-au mai calmat spiritele, când le-am zis că urmează masa, limonadă și prăjitura aniversară. Sărbătorita a prins aripi către hotel. 🙂
Masa la Hotel Subcarpați
Am luat masa pe terasă în fiecare zi, inclusiv micul dejun. A fost răcoare, în ciuda zilelor cu temperaturi ridicate.
Mâncarea e uau, trebuie să vă spun din start. La prețuri mult mai mici față de București (unde uneori nu merită banii) și mici și față de alte orașe în care am mai mâncat (Brașov, Sibiu). Sunt 2 chefi care pun umărul la treabă în bucătăria lor și care fac meniul de-li-cios. Aici este meniul lor, cu prețuri. Trebuie să știți că și persoanele care mănâncă vegetarian găsesc opțiuni aici.
Ce am mâncat – cina din prima seară
Fetele și-au luat paste și nu au regretat. Dar nici nu le-au putut mânca pe toate. 🙂 Am împărțit 2 ciorbe, de văcuță și de fasole cu afumătură, iar noi ne-am luat păstrăv cu mămăligă și legume, respectiv somon cu broccoli. Foarte gustoase, pregătite pe loc și exact cum trebuie. Salivez și acum când mă gândesc la ele.
Pentru că a fost ziua piticei, am luat și 2 prăjituri. Am gustat toți din ele. Foarte bune, am apreciat că am simțit aroma ingredientelor și cantitatea de zahăr era redusă. Cea cu blatul din făină de migdale a fost senzațională chiar. 🙂
Prânzul din ziua 2
Eu mi-am luat creveții cu humus și pită, precum și o salată de ton. Soțul a încercat somonul în crustă de susan, cu orez prăjit și o salată cu halloumi. Fie-mea cea mare și-a luat somonul de aseară, cu niște cartofi copți. Iar piticania a mâncat de la noi, că era prea obosită să mai vrea ceva.:)
Cina din ziua 2
Am mâncat destul de târziu, dar nu m-am putut abține, am comandat rață pe varză (fără mămăligă), soțul și-a luat un burger cu vită Angus, iar Teo o porție de burrito. Pentru că suntem mare amatori de scoici, am încercat și scoicile în sos de vine. Divine! 🙂
Terasa bistrou-lui era plină la ora 20.00, când am sosit noi, așa că am mâncat la separeu, pe terasa saunei. Dar ne-a plăcut, a fost intim, luminat cu beculețe și fetele au putut să se mai joace și să se mai certe un pic în liniște.
Fiecare dintre mese ne-a costat pe toți 4 puțin peste 200 lei, cu tot cu limonade și beri (era prea cald pentru altceva oricum) și cu 2 feluri de mâncare.
Aș putea spune, fără să exagerez, că aș bate un drum până la Curtea de Argeș, doar ca să iau o masă acolo. Și am apreciat foarte mult calitatea serviciilor, de la comunicarea cu doamnele de la curățenie, până la cea cu doamnele care preluau comanda de mâncare. Nu pot să vă spun ce a fost mai bun din toate felurile de mâncare, pentru că toate au fost delicioase, din ingrediente de calitate și proaspete.
Micul dejun
E tipic englezesc, aș zice. Ouă ochiuri și omletă, șuncă, cârnăciori, crenvurști, selecție de mezeluri, de brânzeturi, legume proaspete, fructe proaspete, compot, selecție de gemuri și de cereale, ceai, cafea, sucuri, lapte, semințe uscate.
Este inclus în prețul camerei și categoric nimeni nu rămâne nemâncat. 🙂
Ziua 2 – pe Transfăgărășan
Am împărțit ziua cu 2 obiective: pentru prima parte a zilei am mers la cetatea Poienari, iar după masa de prânz am plecat până la Bâlea.
Inițial ne-am gândit să mergem cu vaporașul pe lacul Vidraru, dar ne-am dat seama că nu ne ajută programul de la debarcader – începea de la ora 11 și practic prindeam tot soarele amiezii pe vaporaș. Așa că am renunțat la idee și am planificat urcușul celor 1480 de trepte până la cetate. Ca timp, 1 oră și 45 de minute ne-a luat cu totul să urcăm, să facem foto și să coborâm. Maria, la cei 5 ani ai ei, a fost pe picioarele ei și la dus și la coborâre, pot spune că sunt foarte mândră de ea. La ora la care scriu acest articol a mai trecut un weekend, când Maria a urcat în Ciucaș alături de noi, tot pe picioarele ei. 🙂 Adică 13 km pe munte, timp de 5 ore.
La cetate a fost destul de aglomerat și cald. Dar până acolo ne-am bucurat de umbra copacilor, după care am făcut repede foto și am plecat din soare. Costă intrarea, am plătit 15 lei pentru toți 4.
Drumul de la Hotel Subcarpați la cetate a fost de 30 min și ne-am oprit și pentru apă.
Însă drumul până la Bâlea, luni după amiază, a fost de 1 oră și jumătate (pe sens). Foarte aglomerat și…plin de urși. Nu mai puțin de 9 urși pe tot drumul, dus – întors de la Bâlea, pe marginea drumului. Stăteau pur și simplu la cerșit, pentru că știau că primesc de mâncare. Trist și periculos în același timp. Oameni buni, nu mai dați de mâncare urșilor, nu e bine!
La Bâlea am stat cam 2 ore, fiind vârf de sezon era extrem de aglomerat. Fetele au urcat un pic ca să se bulgărească cu zăpada care a supraviețuit în zonă, iar eu am rămas pe malul lacului. Era liniște pe partea cu Șaua Caprei, răcoare, am avut o jumătate de oră de relaxare, cu ochii pe munți și cer și câte 1 picior în apă. Aș mai fi stat, să vă spun drept. A fost prima oară când m-am gândit că aș fi stat să dorm acolo, în cort. 🙂 Am ajuns la 8 și am luat cina destul de târziu, dar a fost o zi plină și frumoasă, care a meritat tot efortul. Și fetele au apreciat la fel.
Ziua 3 – plecarea
Ce mai puteți face dacă vă cazați în Curtea de Argeș
