Aveam 31 de ani și mă pregăteam să nasc. Îmi amintesc ca azi de noaptea în spital, de dinaintea zilei în care am născut-o pe Fata cu Părul de Aur. Eram la Polizu. Am stat în salon cu încă 2 gravide. Deși eu mă consideram o mamă ”în vârstă” (presiunea familiei), doamnele respective aveau ceva mai mulți ani. Una 40 și cealaltă urma să facă 45. Prima nu mai avea niciun copil, ce-a de-a 2-a avea un băiat de 23 de ani. Toată lumea era uimită de cum avusese ea curajul să o ia de capăt la 45 de ani, când avea deja și un băiat, vorba aia, de însurătoare. Femeia ne răspunea tuturor cu același text, pe care cred că și-l pregătise de acasă: ”Decât să plimb cățelul în parc la 45 de ani, mai bine plimb copilul!”. Femeia își făcuse socoteala împreună cu soțul și au zis să se mai bucure o dată de un bebeluș pufos, dacă se mai poate. I s-a rupt apa în noaptea respectivă și a fugit la sală, în timp ce eu nu dormisem deloc de sforăitul vecinei de pat.
Dar cum stau lucrurile cu fertilitatea la femei?
La naștere, o fetiță are deja toate ovulele pe care le va avea vreodată, în jur de 1-2 milioane. Până la pubertare, numărul de ovule disponibile va fi în jur de 400.000, iar procesul de dispariție a ovulelor continuă până la maturitate. De exemplu, la vârsta de 37 de ani o femeie mai are din rezerva de la naștere doar 25.000 de ovule. În jurul vârstei de 50 de ani cele mai multe dintre noi dacă mai au 1.000 de ovule. În acest timp, 300-400 de ovule participă la ovulație.
De ce sunt importante pentru o femeie toate aceste date? Ca să știe că amânarea prea mult a momentului sarcinii nu face decât să îi scadă șansele de concepție. În zilele noastre, a crescut speranța de viață la femei, dar nu numai atât. Față de deceniile trecute, femeile au mai multe opțiuni când vine vorba de educație și de carieră. Așa că multe dintre ele amână momentul aducerii unui copil în viața lor. Sunt conștiente de efortul și timpul care stau în spatele creșterii unui copil. Și cele mai multe dintre ele își doresc să aibă și un partener stabil înainte de a aduce pe lume bebelușul.
În anul 2011, vârsta medie la care femeile americane aveau primul copil era de 26 de ani, spre deosebire de anii 70, când aceasta era de 21 de ani. Mai mult, rata nașterii pentru femeile cu vârste între 40 și 44 de ani a fost cea mai ridicată în ultimele 4 decenii.
La 20 de ani, în prezent, femeile încă studiază sau vor să călătorească cât mai mult. La 30 de ani sunt în plină afirmare a carierei lor, iar abia pe la 40 putem spune că cele mai multe dintre ele se simt echilibrate și fără dorința de a mai demonstra lucruri altora. De aceea, multe dintre ele abia atunci plănuiesc să facă un copil. Sau poate abia atunci sunt într-o relație cu un partener pe care l-au așteptat toată viața. Și cum să nu îți dorești un copil cu omul iubit?
Doar că vârsta biologică și vârsta reproductivă nu coincid. De la un moment dat încolo, sarcina nu mai e posibilă, ba, mai mult, pot apărea și diferite complicații. Din păcate, pe măsură ce o femeie se apropie de 40 de ani, care e deceniul de dinainte de instalarea menopauzei, începe să piardă ovule cu o viteză mai mare. De aceea, rămân mai puține care să participe la ovulație. Dar nu se pierde doar din cantitate, ci și din calitatea ovulelor care mai rămân. Cantitatea și calitarea ovulelor formează împreună rezerva ovariană. Aceasta reprezintă indicatorul vârstei reproductive/ovariene. Modificările de la nivelul rezervei ovariene afectează comunicarea dintre hipotalamus, glanda pituitară și ovare, în timp ce creierul continuă să încerce să selecteze cele mai bune ovule dintre cele care mai sunt disponibile.
În jurul vârstei de 45 de ani, deși femeia poate ovula în continuare, faza foliculară (de dinaintea ovulației) începe să se scurteze cu câteva zile și de aceea ciclul menstrual devine mai scurt. Pe măsură ce se apropie de 50 de ani, ciclurile menstruale și ovulația încep să se rărească, pentru ca în final să se oprească de tot. După ce trec 12 luni fără cicluri menstruale putem spune că a apărut oficial finalul fertilității naturale și debutul menopauzei la o femeie.
Dar, deși majoritatea femeilor trece prin etapele de mai sus, cu unele diferențe, vârstele la care se produc acestea nu sunt general valabile. Nu e o vârstă fixă pentru toate femeile când vine vorba de declinul reproductiv. Toată lumea îmbătrânește, dar efectele se produc treptat, nu la un moment precis.
De ce? Pentru că femeile sunt diferite. Vin pe lume cu un număr de ovule, dar hormonii lor acționează în mod diferit, stilul de viață e diferit de la femeie la femeie. Sunt femei care fumează și mănâncă la fast food, fără să facă pic de sport, în timp ce altele nu au fumat niciodată, nu beau cafea, sunt active și au grijă la ce mănâncă. Sunt femei supraponderale și femei normoponderale ori subponderale. Sunt femei cu boli cronice și care trec prin diferite tratamente. Toate acestea influențează fertilitatea. Sau sunt femei care au ovare ce funcționează de parcă ar fi mai în vârstă, în timp ce la altele rezerva ovariană începe să se dimineze abia după 35 sau chiar 40 de ani.
Sunt femei care pot rămâne însărcinate și după 35 de ani, iar altele, chiar până la vârsta de 45 de ani. Dar ideea de bază rămâne și e susținută de rapoarte: pe măsură ce înaintezi în vârstă concepția devine mai dificilă. Această situație se datorează, în mare parte, cantității în scădere a ovulelor disponibile și modificărilor, datorită vârstei, a legăturii dintre hipotalamus și glanda pituitară. Pe măsură ce scade calitatea ovulelor, crește și riscul complicațiilor pe perioada sarcinii și a malformațiilor la copil.
Este o discuție mai amplă aici, pe care mi-am propus să o detaliez într-un serial. Aceasta e doar o introducere. Sper să considerați și voi subiectul util. Dacă da și dacă doriți să dezvolt un subiect în acest sens, vă rog să lăsați un mesaj în comentarii.
Introducerea este doar o poveste (adevărată) și care nu își dorește să îndemne pe nimeni în acest sens.
Sursa info: clinica Mayo
Un răspuns la “Decât să plimb cățelul în parc la 45 de ani, mai bine plimb un copil”
Da