M-am gandit sa scriu despre cum am lucrat in lunile acestea de sarcina, comparativ cu prima experienta – cea de acum 8 ani – mai ales ca am fost intrebata de catre prieteni de unde am atata energie si cam cat mai am de gand sa ”crosetez”, caci bebe…bate la usa. 🙂 Adevarul este ca abia acum imi dau si eu seama ca prima oara, pe vremea asta (a se citi la acest numar de saptamani) eram deja acasa, in varf de pat, cu telecomanda in mana si cu gandurile doar la bebe.
Inspirata de intrebarile voastre, iata
De ce cred eu ca e bine sa ne continuam activitatea pe durata sarcinii
Desigur, cu o conditie: sa nu avem contraindicatii medicale si sa ne simtim in forma – dar cu ochii si urechile atente la corpul nostru in fiecare moment:
- Adevarat, femeia insarcinata nu este o femeie bolnava!
E drept, in primul trimestru, cand imi era atat de rau fizic incat mi-a fost imposibil sa ma concentrez foarte mult pe ce faceam (norocul meu a fost ca m-a prins in decembrie si primele luni ale anului, care sunt deja traditionale pentru lipsa interesului tuturor pentru orice activitate), mi se parea cinic sa aud de la cineva fraza de mai sus. La fel de drept este ca aceasta perioada este una delicata in mai multe momente ale ei – primul si ultimul trimestru, mai ales. Primul pentru ca este definitoriu pentru conceptie, ultimul pentru ca incepe sa devina dificil pentru corp – care intra in modul de pregatire. Altminteri, ne putem continua activitatea in ritmurile impuse de corp. Incet, cu grija, fara excese. Purtam in noi o viata, nu ne tratam de o boala. 🙂
- E o perioada foarte buna pentru idei, vise si planuri
Pentru mine asa a fost, ambele dati. Perioada maternitatii a reusit sa ma inspire in niste directii la care nici nu visam si sa imi dea imbold sa fac lucruri la care ori credeam ca nu ma pricep, ori imi era frica sa ma gandesc. Daca esti atasata de cariera pe care o ai si te simti bine fizic, vei avea sentimentul ca poti muta muntii din loc si vei avea o energie fantastica. Nu degeaba bat 2 inimi in tine si te bazezi pe 2 creiere. Nu ii lasati pe cei din jur sa va spuna de hormonii de sarcina, care va determina comportamente asa si pe dincolo, uitarea si alte asemenea rautati. O fi si asa, dar mi-as dori sa aud mai multe cuvinte de incurajare de la cei din jur si nu idei care sa scoata in evidenta asa zisele handicapuri ale mamelor in devenire. Eu am ales deci sa nu ii ascult pe acestia. Veti fi asa cum va propuneti si veti simti asa cum alegeti voi, nu uitati asta!
- Cariera/munca noastra ne completeaza sensul vietii
Sarcina ne aduce un amalgam de emotii si de intrebari legate de sensul nostru in viata – cine suntem si ce ne dorim cu adevarat de la viata, ce vrem sa facem in continuare, cum sa il integram pe bebe cat mai frumos si lin in viata noastra (de cuplu). Nu stiu la altii cum este, vorba scriitorului, dar la mine cariera a fost mereu importanta. Am simtit ca fac ceva si pentru ceilalti si pentru mine, ca produc efectiv paine de pus pe masa, chiar daca nu sunt singura, ci am un partener care ar putea sa faca singur acest lucru. Dar ideea de contributie mi-a placut dintotdeauna. In sarcina, ea se exacerbeaza la unele persoane. Ele au nevoie sa stie ca sunt inca acolo, in carti, ca pot sa fie si mame, dar si sotii, si contributoare la viata familiei si in viata celorlalti. In felul acesta, trece si timpul mai repede :), dar se mai repara si din unele trairi exacerbate firesc in sarcina.
- Face bine la cap si corp
Cam fara ocolisuri, va zic ca e bine sa iesiti din casa, mai mult decat oricand. Sa vedeti oameni, sa vorbiti cu ei, sa aflati lucruri, sa radeti, sa mai beti o cafea si sa vorbiti despre viata in general, nu neaparat despre copil. Mai ales daca sotul e plecat zi lumina de acasa, ca sa nu deveniti niste ciocanitori seara, e mai bine sa aveti si voi viata voastra, cu socializare si interactiune. Si la serviciu e gratis. 🙂 Nu trebuie sa iesiti in cluburi si pe la terase, sa va istoviti, e suficient sa mergeti la birou si veti avea parte de toate. Creierul va fi antrenat, iar muschii vor beneficia si ei. Altfel, in casa la televizor, se aduna kilogramele si starea de indispozitie creste exponential.
- Daca mai aveti copii, deveniti sursa de inspiratie pentru ei
Copiii se bucura sa isi vada mama activa, implicata, pozitiva, energica. Vine cu energia din afara casei si o aduce in mijlocul lor, ii poate insoti in activitatile de familie sau cele de grup – prieteni sau colegi, are idei, rade si se simte bine. Nu ati vrea si voi o asemenea mama? Eu da. 🙂
Cum a fost la mine a doua oara
Fata de prima oara, am simtit niste diferente majore. Adevarat este ca m-am simtit si mai bine a doua oara, m-a prins pe perioada primaverii si verii in ultimele trimestre, am luat in greutate mai putin si nici nu a fost cu peripetii de niciun fel (pana acum – sper sa nu recuperez in ultimele 5 saptamani).
- Sunt mai relaxata
Dupa ce am trecut de surpriza, am luat totul asa cum venea, fara sa ma ingrijorez de nimic. Nu am mai intrat pe forumuri, nu am mai citit patanii de la nastere si nu mi-am mai pus problema alaptatului (cum o sa fie, daca voi putea etc). Am citit in continuare despre parenting, alimentatie la cerere si toate cele conexe, dar fara sa iau vreo hotarare, ci doar pentru informare si actualizarea cunostintelor pe care le am deja. Experienta isi spune cuvantul, grijile nu isi mai au locul. Probabil ca si varsta. 🙂 Un copil la aproape 40 de ani te gaseste in alta stare de spirit, pe alt nivel al implinirii si al nevoilor in viata. In urma cu 8 ani inca mai aveam multe nevoi personale si de cuplu, care intre timp au disparut cu totul sau s-au transformat.
- Nu mai iau decizii inainte
Am hotarat sa il astept pe bebe sa vedem ce parere are el despre cum va fi cu purtatul lui la piept sau in carucior, despre somnul de noapte, despre alaptat, despre plimbari si diversificare. Acum, ca eu am trecut cam prin toate experientele, i le voi prezenta si voi vedea ce alege el. Sigur ca in decizii de genul – vaccinare au ba, va fi mai greu sa il implicam, insa aici avem un medic pediatru si unul de familie de 8 ani, respectiv 16 ani, in care chiar avem deplina incredere si cu care ne vom sfatui pentru cea mai buna decizie.
- Inca mai muncesc si m-am hotarat sa o fac atat timp cat pot
Acum 8 ani, abia asteptam sa intru in concediu de maternitate, prenatal. Era iarna, era greu cu traficul si ma simteam obosita. Nu stiu daca are legatura si cu faptul ca atunci eram angajata la altcineva, iar astazi sunt la mine. Se poate sa da..In concluzie, inca sunt activa pentru ca pot si imi face placere, pentru ca mare parte din munca mea se poate face online. Nu m-am hotarat nici ce pauza iau, cand si daca iau. Iau lucrurile asa cum sunt, pas cu pas. Ma bucur si de bebe si de ce imi transmite el din burtica, ma bucur si de fetita cea mare, dar si de proiectele in care sunt implicata. Am clienti frumosi, cu preocupari care rezoneaza cu ale mele, din fiecare lucru invat zilnic, ceea ce imi aduce implinire si imi da energie sa merg mai departe, saptamana cu saptamana. Si cred ca si bebe ma ajuta, pentru ca ne dam una alteia energie – iar fiecare face ce stie cu ea. 🙂
- Imi recunosc limitele
Daca obosesc, simt si ma opresc. Nu am ce sa imi demonstrez pe niciun plan. Ceea ce am avut de demonstrat am demonstrat deja. 🙂 Daca imi e rau, merg si ma intind. Cand mi se facea rau in masina, am oprit si in intersectie la Victoriei sa vars. Cand am putut, am avut si 30 minute de somn la amiaza, fara sa am mustrari. Acasa la mine nu este totul impecabil, mai las si pe maine ce ar fi trebuit sa fac astazi. Mai calc si pe jucarii, mai las si rufe pe balcon, mai cer si ajutorul si tot asa.
- Imi e mai usor sa discern intre investitiile cu adevarat importante
Nu mai dau banii pe orice – de la haine de gravida, pana la hainute sau accesorii de bebe, carti, cursuri etc. Daca va fi nevoie, voi achizitiona atunci. Insa in unele lucruri am aflat ca e musai sa investesti – in medicul curant si in clinica unde voi naste. Am decis ca aici am nevoie in acest moment sa mearga o parte buna din resursele noastre, data fiind situatia din sistemul nostru de sanatate si toate experientele ultimilor ani, pe care le stim cu totii. Stiu ca nu va fi perfect, dar macar sunt sigura ca va fi mai aproape de normalitate.
Cam atat despre experientele maternitatii in oglinda, despre decizii la 8 ani diferenta si despre cum vad eu activitatea profesionala in acest moment al sarcinii. Nu dau sfaturi, doar am povestit experienta mea. Nu stiu daca se potriveste si altor femei, poate pentru altcineva nu este bine si sunt sigura ca suntem atat de diferite incat sa gandim extrem de diferit. Celor in situatia aceasta de viata va doresc sarcina usoara cu experiente cat mai frumoase, caci sunt unice, cu siguranta!
Sursa foto: aici
