Din experienta mea de mama, pot spune ca devin panicata cand vine vorba de febra si cand apar probleme digestive la fetita mea. Am facut greseli mari de-a lungul timpului – din fericire nu atat de mari incat sa pun in pericol viata copilului. Ceea ce am invatat din ele a fost sa fiu si mai atenta la ceea ce imi transmitea pitica mea si sa merg la medic urgent, imediat ce simptomele se inrautatesc. Nu, nu farmacia e solutia, ci medicul pediatru, care cunoaste copilul si care poate sa identifice natura simptomelor si, in urma unor investigatii suplimentare, sa puna un diagnostic si sa recomande un tratament specific.
In urma cu 3 ani, in ajun de Craciun, am ajuns la spital cu simptome de greata si varsaturi, lipsa poftei de mancare si stare de moleseala. Ar fi trebuit sa merg mai repede, am ajuns insa la timp cat sa imi spuna medicul ca aveam un copil foarte deshidratat. Am fost internati de urgenta si am stat in spital o noapte cu perfuzii. In orele care au trecut atunci, stand amandoua intr-un pat de spital si traind toate sentimentele ei de copil speriat, care ma ruga incontinuu sa mergem la noi acasa, mi-am promis ca nu voi mai astepta nicio ora in plus, pana sa o vada un medic, atunci cand ii va fi rau. Ulterior, dupa analize, diagnosticul a fost de adenovirus. Am primit tratament, am tinut regim alimentar, ne-am hidratat si intr-o saptamana eram ok.
Mi-am amintit acest episod, cand citeam simptomele GASTROENTERITEI, despre care am rugat-o sa ne detalieze pe dna doctor Evelina Moraru – medic pediatru la Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii Sf. Maria Iasi. M-am alarmat cand am vazut statistica – anual in lume mor cateva milioane de copii sub cinci ani prin gastroenterita, ceea ce reprezinta cam 20% din mortalitatea la aceasta varsta. 🙁 Si mi-am dat seama inca o data de cat de periculoasa este deshidratarea de fapt.
Am rugat-o pe doamna doctor sa atinga subiectele de mai jos. Va multumim, doamna doctor, pentru timp, rabdare si sfaturile oferite cu dragoste pentru copii!
– Ce este gastroenterita si de ce este ea periculoasa?
– De ce este provocata gastroenterita?
– Care sunt semnele si simptomele dupa care parintii o recunosc?
– Cum se diagnosticheaza si cum se trateaza?
– Putem lua masuri ca sa prevenim aceasta boala?
– Care este cel mai mare risc, odata captat virusul?
– Cand se raporteaza cele mai multe cazuri – in timpul verii?
– Sunt voci care spun ca o igiena precara favorizeaza instalarea virusului la copil – este doar un mit?
”Gastroenterita este o tulburare in sfera gastro-intestinala caracterizata printr-un numar de scaune mai mari si consistenta modificata; termenul clasic este cel de diaree.
Importanta acestei boli este determinata de extrem de marea variabilitate de manifestare, de la forme simple, usoare, autolimitate, la forme severe.
Sa pornim de la cifre si sa ne intristam, amintindu-ne ca anual in lume mor cateva milioane de copii sub 5 ani din cauza gastroenteritei – ceea ce reprezinta cam 20% din mortalitatea la aceasta varsta.
La copii, frecventa acestor incidente patologice este mai mare cu cat varsta este mai mica, deoarece tubul lor digestiv are vulnerabilitati structurale si functionale, iar putini parinti stiu lucrul acesta – se considera ca un copil se poate alimenta ca si un adult.
Important de retinut este ca ceea ce omoara sau determina severitatea in gastroenterita este sindromul de deshidratare, pierderea apei si a electrolitilor de compozitie specifica intr-un procentaj mai mare decat 10% din greutatea copilului; aceasta deshidratare poate determina scaderea hidratarii tesuturilor pretioase din corp : rinichi, creier, piele, muschi etc. In timp scurt, apare scaderea volumului de sange si riscul de moarte.
Boala se recunoaste usor prin faptul ca se elimina un numar mare de scaune diareice, apar distensia abdomenului, dureri abdominale, greata, varsaturi. Trebuie precizat un secret pentru parinti: de multe ori, inaintea diareei apare o lipsa inexplicabila a poftei de mancare, apare greata, uneori debutul este prin durere abdominala sau varsatura si abia ulterior se contureaza tabloul clinic. Uneori boala este insotita de febra.
Cauzele gastroenteritei pot fi alimentare, infectioase, endocrine, toxice.
In mod obisnuit, se intrica o cauza alimentara, eroare calitativa sau cantitativa cu o cauza determinant infectioasa care poate fi virala si mai rar bacteriana. Important este ca parintii sa constientizeze ca cele mai multe dintre gastroenterite sunt virale si doar un numar mic bacteriene, in concluzie, nu trebuie administrat in orice situatie un antibiotic deoarece eroarea ar fi enorma: stricam prin antibiotic un echilibru si asa deranjat intre germenii obisnuiti care populeaza intestinul si au rol de aparare si cei patogeni, periculosi; acestia vor domina, deoarece se distruge flora intestinala benefica. Virusurile care determina diareea copilului sunt de obicei Rotavirusurile. Aceste infectii sunt distructive pentru tubul digestiv, nu dau imunitate din prima si determina o mare contagiozitate. Virusurile sunt rezistente la dezinfectia obisnuita. Vestea buna este ca exista vaccinuri eficiente si ele se pot administra pe gurita de la varsta de doua luni. Trebuie administrata cura completa, doua doze la interval de doua luni si acest lucru este util de facut pana la sase luni – deoarece la sase luni sa fie deja imunizat, atunci cand riscul este mai mare. Iluzia ca se poate evita prin curatenie este un mit, rotavirusul rezista pe suprafete, jucarii, maini se elimina prin materii fecale cateva saptamani dupa imbolnavire.
Conceptul ca o viroza este mai usoara decat o infectie cu bacterii trebuie depasit, ambele situatii sunt probleme importante de sanatate. Dupa o infectie virala, intestinul este vulnerabil pentru a se grefa pe mucoasa o infectie bacteriana.
Unele gastroenterite apar insa si in contextul unei infectii la distanta de tubul digestiv (otita, meningita, infectie urinara etc). De aceea, eu recomand sa nu se neglijeze o opinie medicala avizata care poate scuti familia de neplaceri.
Cea mai buna este preventia in orice boala: igiena atenta, spalarea manutelor copilului si a persoanelor care prepara si administreaza pranzurile, supravegherea copiilor din colectivitati care mananca impreuna, ei transforma in joaca acest moment, se expun riscului.
Trebuie respectat apetitul copilului, nu se va forta sa manance, alimentele se vor depozita adecvat, la rece, vasele se vor spala imediat.
Cand apar primele semne ale unei gastroenterite exista cateva recomandari generale, reguli de aur in orice forma de boala: se va pune in repaos tubul digestiv-deci se intrerupe total alimentatia anterioara, se va purcede in acelasi timp la hidratarea continua, corecta si adecvata deoarece , reamintesc, deshidratarea este inamicul important.
Se recomanda administrarea deindata a lichidelor de rehidratare orala (pe gurita); exista solutii speciale, cu osmolaritate si continut adecvat, la care s-a ajuns prin consensul unor experti stiintifici. Farmaciile au asemenea solutii de rehidratare, sunt saruri care se suspenda in apa fiarta si racita sau in apa plata. Nu se dau ceaiuri, sucuri, iaurturi, supe. Pentru o perioada diferita, intre 6-12-24 ore, in functie de toleranta digestiva, se vor da aceste solutii care aduc saruri, apa si glucoza – deci calmeaza foamea, setea si nevoia de electroliti.
Concomitent, se pot administra doar medicamente pentru febra, un plic de diosmectita care calmeaza tranzitul si o doza de hidrasec , o substanta antisecretorie intestinala (a nu se confunda cu saruri de deshidratare!).
Nu se dau antibiotice decat la recomandarea medicului, daca sunt argumente. In continuare, se va administra mucilagiu de orez sau orez fiert, indulcite cu glucoza pulbere si apoi se va incepe realimentarea treptat, in functie de severitate, varsta, tipul alimentatiei anterioare.
Tot ceea ce consemnam se recomanda in gastroenteritele usoare si medii. Daca exista stare generala rea, hipotonie, scaune cu sange, mucus, varsaturi necontrolate, lipsa urinarii, copilul va fi dus de urgenta la un medic sau serviciu de urgenta.
Un alt amendament important este ca in cazul copiilor alimentati la san se poate trece direct la alaptare concomitent cu solutiile de rehidratare. Alt lapte in afara celui de mama nu este permis in perioada acuta.
De asemenea, la copii peste sase luni se poate administra o dieta speciala, mai “generoasa” – din orez fiert, mar, carne fiarta, paine prajita.
Din ratiuni legate de evolutie si riscuri, se asociaza si un probiotic in doze pentru copii char si in timpul antibioterapiei, deoarece anumite antibiotice pot favoriza aparitia unei diaree cu un agent periculos, Clostridium Difficile.
Parintii fac de obicei investigatii inainte de adresarea la medic si apar cu un examen coproparazitologic sau uneori o coprocultura la care rezultatul se obtine dupa 72 de ore. De aceea, eu voi preciza care sunt investigatiile complete care se pot face pentru stabilirea unei etiologii, precizand ca pot ramane negative intr-un procentaj important.
Investigatiile necesare sunt: coprocitograma din scaun emis recent, coprocultura, examen rapid penru virusuri (in special rotavirus), examen pentru toxinele Clostridium Difficile. Aceste examene este bine sa fie efectuate inaintea administrarii terapiei.
Erori de evitat: sa se continue alimentatia cu alimente obisnuite, sa se administreze sedative sau medicamente anti varsatura fara aviz medical, sa se dea ceaiuri cu diverse reputatii terapeutice, sa se dea antibiotic fara aviz medical.”
Foto: arhiva personala dr. Evelina Moraru
