Îmi place să mă gândesc la anul care abia a trecut, la ce m-a învățat el. Impropriu spus, căci nu anul m-a învățat, ci experiențele pe care am ales să le trăiesc. Poate nu mereu avem vreme, în vâltoarea vieții, să ne gândim la ce învățăm de acolo. Dar, după un timp, când lucrurile se mai așează, obiceiul de a găsi mereu învățăturile poate fi unul benefic. Mie îmi place mult și zicerea asta: ”Uneori câștigi, alteori înveți!”. Deîndată ce am descoperit-o, m-am mai liniștit. Ca să nu mai văd eșecuri în unele zone unde nu am reușit cum mi-am dorit, ci căi presărate cu învățăminte. Lecția anului 2019 a fost pe cât de frumoasă, pe atât de simplă.
Ultimii mei ani mi-au arătat părți interesante din mine. Mai ales ultimii 5 ani, de când sunt soloprenor. M-am bucurat de ei, oricât ar fi fost de greu. Nu e ușor să treci din paradigma de profesionist angajat al cuiva, în cea de om care lucrează pe cont propriu. În paralel cu aducerea pe lume a unui alt copil și mutări dintr-o casă în alta. Asta pe scurt și cu referire doar la marile momente. Sar peste detalii, deși, de multe ori, detaliile sunt cele care ne consumă cel mai mult. Fiecare an a avut lecția lui și le las mai jos pe toate, pentru voi.
Anul și lecția
2015
A fost anul în care am învățat că e bine să nu lucrezi cu prietenii. Dacă lucrurile nu merg, prietenii sunt pierduți pe vecie. Dureros, s-a întâmplat. Never again!
2016
Anul în care am fost însărcinată și am născut. Anul în care am învățat că unele lucruri sunt făcute să dureze fix pentru o perioadă, ca să rezolve ceva. După care, gata. A fost grozav!
2017
A fost anul în care mi s-a arătat că propriii copii nu te vor ține pe loc niciodată. Dimpotrivă, ei îți dau aripi, putere și motivații. Eu și bebița cea nouă am făcut o echipă fantastică, amândouă am lucrat practic pentru ceea ce e blogul azi. 🙂
Dar a fost și anul în care am înțeles cât de vulnerabili suntem noi, oamenii și, mai ales, noi, femeile. Și că te o nenorocire te poate lovi oricând. A fost anul în care s-a îmbolnăvit mama.
2018
Lung, greu și urât, cu multe lacrimi și răni. Un an pe care îmi va fi greu să îl uit. Dar e anul în care am învățat că atunci când pare că nu mai poți, te ridici și mai sus și mai puternic. Doar să vrei și să ai lângă tine oamenii potriviți.
Lecția anului 2019
2019 a fost anul în care mi-am pierdut somnul, anul în care am simțit toată presiunea celui din urmă. Umerii și spatele meu s-au lăsat abia acum sub povara grijilor. Dar dincolo de toate acestea, care m-au lăsat frântă la final de an, am (re)învățat ceva atât de simplu: orice ai face, pune mereu și ceva în plus!
Deși cerem neîncetat de la noi, de la ceilalți și de sus, rareori ne gândim că ar trebui să începem cu a da. Iar când dăm, o facem doar în pătrățica aia. Fie că am semnat un contract și avem niște livrabile, fie că avem un angajament verbal cu cineva, dăm totul la liniuță. De parcă am sărăci pentru ceva în plus. Adevărul e că orice little extra something (orice ceva în plus cât de mic) valorează mai mult decât toate liniuțele și el face diferența. Și când dăm, se produce marele miracol: nu sărăcim, ci totul sporește.
Aceasta e lecția anului 2019. Am văzut miracolele care se petrec. Am văzut inimi deschise și o comunicare deblocată. Am văzut oameni mai veseli și mai entuziaști. Am văzut schimbare. Și totul de la atât de puțin! E back to basics (întoarcerea la cele simple), într-o lume și un context complicat, din toate punctele de vedere. Când simplul pare banal și desuet, când e valorizat doar sofisticatul.
Oameni buni, nu vă mai feriți să dați! Dăruiți fără opreliști și fără gânduri ascunse de a primi înapoi! Lăsați tranzacțiile, rupeți din inimă! Dați de acolo, umpleți lumea cu bine! Avem nevoie de gesturi de bine, să alungăm răul care ne pândește la fiece pas!
Pentru voi care a fost lecția anului 2019?
Rămâneți aproape, săptămâna aceasta vom vorbi despre anul 2019, în mai multe dintre articolele de pe blog.
Despre anul 2019 am scris aici – e un exercițiu făcut după 2 ghiduri – un coach și un blogger.
Sursa foto: Alina Botica, proiect Raw You
