Așa îmi zice de la o vreme încoace: ”Mami, tu ești iubita mea!” sau ”Ești mămica mea, tati e mămica lui Teo!”. Cel mai tare m-a dat pe spate într-o dimineață când ne luam la revedere și mi-a zis: ”Ți, când vii tu frumoasa mea?”. Vă jur că m-am împiedicat de prag. M-am întors și am luat-o pe sus. Am acoperit-o cu pupici. Se făcea că nu vrea, că lasă-mă, dar râdea și se cuibărea în brațele mele care regretau că se desprind.
Altă dată îi surprind privirea la masă. Când îi întind ceva bun, care cred că i-ar plăcea și ei. Nu mai are nevoie demult de ajutorul meu la masă. Dar așa sunt mamele, tot mai oferă copiilor câte ceva. Că li se pare lor că acel ceva e prea departe de copiii ei. Deși masa e rotundă și ajungem toți la tot ce punem pe masă. Se uită la mine cu privirea aceea. Privire cu iubire pe vecie. Cu duioșie. Cu dragoste nemăsurată. Zâmbește. Mai ia o îmbucătură. Îmi mai aruncă încă o privire din aia. Eu mă opresc. Nu îmi mai trebuie mâncare. Privirea mă topește.
Puține persoane s-au uitat așa la mine în toată viața mea. Și parcă niciuna nu a fost ca a ei. E într-un fel pe care nu ai cum să îl povestești. Trebuie să fii acolo. Să o vezi. Să îi simți zâmbetul. Să îl cuprinzi în inimă.
Apoi zice din nou: ”Mami, tu ești iubita mea!”. Și mai zâmbește o dată. Apoi întinde brațele.
Soră-sa i-o retează brusc și fără milă: ”Mami e iubita mea!”. Se supără. O văd, se încruntă. Se uită urât la soră-sa. Apoi se hotărăște: îi frige o palmă. Începe hărmălaia.
Se dă jos de pe scaun, o ocolește pe soră-sa și vine la mine. Blonda se oftică și o trimite la ea pe scaun. Nu reușește. Asta mică e hotărâtă. Nu se lasă dusă și pace. S-a instalat mai bine. O împinge cât colo sau dă să o tragă de cozi. Gata, până aici, începe războiul.
Cam așa e cu momentele de amor acasă. Până începe competiția. La început, Blonda era cea mai supărată. Acum s-au inversat rolurile. Picea mă vrea doar pentru ea. Se pisicește, se cuibărește, cere, poruncește, vrea acum și doar pentru ea. Își apără teritoriul. Vrea brațele doar pentru ea.
Iubita mea, sunt a ta. Dar nu doar a ta. Sunt iubita voastră! Voi două sunteți iubitele mele! Iubirea mea nu se împarte. Iubirea mea pentru voi se înmulțește. Nu trebuie să vă bateți pe genunchii mei și nici pe brațele mele. Sunt aici, pentru amândouă! Voi mi-ați împlinit visurile cu și despre bebeluși, despre copii, despre fetițe!
Iubitelor, voi sunteți speciale. Amândouă. Tu ești prima mea fetiță. Cu tine am simțit prima oară un picioruș în burtică, ție ți-am făcut prima băiță și am plâns prima oară la grădi și la școală. Cu tine am simțit prima oară emoția unui examen. Tu ești Fata cu Părul de aur, Blonda mea iubită.
Iubita mea mică, tu ești specială! Ești a 2-a mea fetiță. Și ultima. Cu tine am simțit că lucrurile nu sunt atât de grave, că totul trece și că cel mai repede trece timpul. Și deși eu vreau să îl țin pe loc, de dragul tău și de dragul vostru, el fuge repede. Tu m-ai făcut să mă simt împăcată și să aflu că sunt o mamă bună. Cea mai bună mamă pentru copiii mei. Și să nu îmi mai fie frică.
”Mami, tu ești iubita!” mă ajută să mă ridic în zile gri și fără chef. Sau în zile grele, când totul pare imposibil. Sau când sunt departe. ”Mami, tu ești iubita mea!” îmi dă putere și motivație, scurtează distanța. Alină rănile și potolește foamea!
Pentru voi care e cuvântul magic?
Sursa foto: arhiva personală
