Învățați să mergeți pe bicicletă! E o lecție de viață nemaipomenită

A trecut mult timp de când am mers cu bicicleta prima oară. Aș fi zis de când am învățat să merg pe bicicletă, dar nu cred că e corect. Nu am apucat să exersez suficient încât să pretind că am învățat. Se întâmpla pe la 15 ani, eram în satul bunicilor mei în vacanță. O prietenă primise o bicicletă de la părinți, ea știa să meargă. A insistat să mă învețe și pe mine. Ar fi putut să mă învețe și bunicii, dar eu eram destul de temătoare. Nu știu de ce am crezut că voi fi mai relaxată cu prietenele. Cert e că am reușit câteva pedalări, ultima finalizându-se într-un gard al vecinilor. Îmi amintesc doar că eu eram agățată de gard, în timp ce bicicleta se prăbușise sub mine în șanț. În timpul evenimentelor, nimeni nu a pățit nimic, nici oamenii și nici bicicleta. 🙂 Dar asta a fost toată tărășenia, de atunci am mai cochetat foarte puțin prin curtea bunicului cu o altă bicicletă și cam atât. Practic, nu am mers niciodată serios cu bicicleta pe stradă. Dar astăzi, la început de august 2020, dupa 20 și ceva de ani de atunci, pot spune doar atât: învățați să mergeți pe bicicletă! E ceva unic și e o lecție de viață nemaipomenită!

Nu știu ce a fost anul acesta: poate pandemia, poate toate problemele din jur. Poate mi-am dat seama, ca așa e pe la 40 de ani, de multele lucruri puse pe lista de așteptare. Și adevărul e că bicicleta era ceva-ul care îmi lipsea. Nu ca să bifez. Ci pentru că ai mei merg toți: soțul, fetița cea mare și chiar și picea. Dacă nu învățam, m-aș fi exclus din cercul lor singură. Iar eu nu vreau să ies din acest cerc!

Mi-am luat bicicletă fără să mă gândesc prea mult. Sunt fan Pegas, am dat comandă, a venit repede și când ne-am aliniat toți acasă am și pornit. Nu am apelat lainstructor, deși o bună colegă îmi zisese că ea a învățat cu Geo BateȘaua. Acum câțiva ani a dat 150 lei și în 2-3 ședințe mergea brici. Au fost cei mai bine investiți 150 lei, mi-a zis. 🙂 Mi-a plăcut mult perspectiva ei, așa cum îmi place și de ea. Doar că, din cauza pandemiei și a izolării, nu am putut să merg la Geo. Eu îl știu de la Potcoava, pensiunea unde m-am împrietenit cu căluții (da, am și călărit anii trecuți). Ei lucrează împreună pentru niște festivaluri ale locului. Dar acum nu m-am încumetat să apelez la el.

Însă nu am vrut să mai las un factor exterior să se interpună între mine și mersul pe bicicletă. Și cum cel mai greu pentru mine e să mă apuc de ceva, m-am apucat. Pur și simplu. Adică ne-am luat bicicletele și am ieșit pe străzi pe la noi, prin spate. Nimic propice pentru un începător, mai ales că era și aglomerat, multe mașini. Dar, nu m-am panicat.

Cum soțul se ocupa de fete, să le supravegheze (după aia am aflat că era și cu un ochi pe mine!), eu m-am concentrat pe ce fac. Ca și la căluți, conectarea e cea mai importantă. Bicicleta mea e de oraș, cu roți mici. Asta a și fost ideea, ca să nu îmi fie teamă de înălțime și de roțile mari. Nu râdeți, există așa ceva.

Când am ieșit pe poartă, îmi setasem deja înălțimea pentru șa. Am mai schimbat-o apoi, pe măsură ce m-am conectat și mai bine cu bicicleta. Pentru pregătire am mai făcut încălecări și descălecări, testarea frânei și a schimbătoarului de viteze.

De altfel, încălecările și descălecările sunt baza pentru primele 2-3 sesiuni, până te obișnuiești cu bicicleta. Și mai e ceva, esențial: frânarea. Aici mi-a luat mai mult până am învățat să acționez frânele ușor, ca să nu cad de pe biclă. Ar mai trebui să învăț frâna de pedală, dar mai am nițel. 🙂

Însă esențialul și ceea ce m-a învățat, de fapt, să merg pe bicicletă a fost: echilibrul.

Mersul pe bicicletă – o poveste despre echilibru

Despre echilibru se spun atât de multe și, totuși, cunoaștem atât de puține lucruri. De câte ori nu ați auzit cuvinte precum: ”mâncați echilibrat!”, ”dacă aduceți echilibrul în viață veți fi mai sănătoși” sau ”a trăit mulți ani pentru că a fost un om echilibrat”. Ei bine, cum aflăm echilibrul?

Eu am aflat atât de simplu despre echilbru în primele momente când am urcat pe bicicletă. Ca om care merge aproape exclusiv cu mașina de 15 ani încoace, a fost un șoc și o binecuvântare în același timp să aflu despre echilbrul pe 2 roți. Mai mult, am avut senzația de conectare cu pământul, nu știu dacă mă înțelegeți. Deși e bine în mașină, acum îmi dau seama cât de deconectată sunt cu tot ce înseamnă pământ și natură.

N-am pedalat direct. Nici nu aveam cum. Dar am mers pe intuiție. Știți copiii mici cum fac? Cea mai bună metodă pentru ei e să meargă în picioare pe bicicletă. Ei bine eu m-am tot urcat și suit în mers pe ea și am experimentat metoda balansului. Adică mi-am luat avânt cu ambele picioare, aflată în șaua bicicletei și am încercat să stau cât mai mult timp cu picioarele în aer. Am exersat metoda asta de mai multe ori și, după ce am putut să îmi păstrez echilibrul mai mult de trei secunde, fără să pun picioarele jos, am fost gata să pedalez. De fapt, așa am prins eu curaj și fără să mă țină nimeni, am reușit.

Așa am reușit singură să pedalez. Vă zic, învățați să mergeți pe bicicletă, e revelator! Vă va spune atât de multe despre voi, despre mintea voastră, despre gânduri, despre concentrare, despre echilibru. E ca în viață, o poveste cu dus și întors, cu stânga și dreapta.

Am încercat să mă sui pe loc pe bicicletă și apoi să o urnesc. Soțul a râs de mine: ”O să cazi, bicicleta nu rămâne în echilibru pe loc, mai ales dacă ești începătoare. Trebuie să mergi! Nu te teme că se duce ghidonul în stanga sau dreapta, tu mergi și o să vezi că vei ști să îl echilibrezi!”.

Și așa a fost! Uimitor, dar da! Abia după ce am pus în practică vorbele lui, mi-am dat seama cum e cu echilibrul. E o lecție de viață! Mergeți pe bicicletă!

Toți oamenii ar trebui să treacă prin acest proces, să învețe singuri să dea din pedale, să afle cum se câștigă echilibrul, ce doză de concentrare e necesară ca mersul să se întâmple, cum și unde să se uite, ce să facă cu privirea.

Cu unul dintre picioare pe pământ, iar celalalt așezat pe pedală, plimbați-vă pentru început încolo și-ncoace, ca să vă învățați cu ghidonul. Astfel, dupa ce pedalați cu unul din picioare, așezați-l repede și pe celălalt pe pedală, când începe bicicleta să se miște. Echilibrul va fi mai bun pe măsură ce bicicleta se deplasează mai cu viteză.

M-a mai ajutat mult și privirea orientată înainte. Am simțit că îmi menține echilibrul. Nu-i așa că e spectaculos? Dacă te uiți în urmă, pici pe jos imediat. Nu e ca în viață? Privirea să fie orientată către înainte, către viitor. Și echilibrul vine atât de natural…

Eu sunt acea persoană care a dovedit că se poate învăța mersul pe bicicletă indiferent de vârstă. 🙂 Și că limitele sunt doar în capul nostru. Și că dacă vrei ceva suficient de mult, vei învăța singur.

Mergeți pe bicicletă, veți descoperi lucruri interesante despre voi! Poate a sosit momentul să o faceți, ce ziceți?

Despre beneficiile mersului pe bicicletă pentru sănătate, amintiți-vă asta: ”Pentru o viață sănătoasă, faceți mișcare timp de 30 de minute în fiecare zi!”. Iar pe mine abia mă mai dau jos după 2 ore de pe ea. 🙂

Despre bicicleta mea, aici.

Despre programele mele educaționale pentru alimentație sănătoasă și slăbit: aici și aici: reduceri de 20% până pe 12 august, folosind codul fairy20.

Îmbrățișări și gânduri bune, pline de lumină!