Categorii
Blog Sănătate și wellbeing

Tu știi când e momentul potrivit pentru bolit?

M-am îmbolnăvit când alăptam. O răceală din aia zdravănă, de-mi curgeau ochii și nasul și tușeam de ziceai că îmi scuip plămânii. Firește, toată lumea știa exact ce am de făcut, era simplu: gata cu alăptarea, lasă copilul din brațe și tot așa.

Și-atunci mi-a venit în minte cum a fost când mi s-a îmbolnăvit bărbatul. Omul și-a trăit boala, cum scrie la carte: întreruperea activității și concediu medical. Izolare la el în cameră și bolit. Și din 2 copii, cât aveam de îngrijit, cu toată simpatia și iubirea, a trebuit să îl îngrijesc și pe el. Pam, pam! Ce bine e să fii bărbat, nu-i așa? 🙂 Poți și tu să bolești omenește! Sigur că dispăruse din casă o mână de lucru zdravănă și puternică, de mare ajutor cu pruncii, cu spălatul, cu plimbatul, cu târguitul la orice oră din zi sau din noapte. Dar cu boala nu te pui!

Pff, cum de nu m-am gândit?! În sfârșit, pot să pun pe modul așteptare rufele, casa și mâncarea, iar copiii n-au decât să se descurce. Gata, a dat norocul peste mine! Un mic detaliu mă reține. Mă rog, două: ce fac cu copiii?

Mă uit repede în agendă și caut un moment potrivit pentru bolit. Dimineața, la prânz și seara e exclus, am de făcut mâncare, de așezat masa, de hrănit piticii, de strâns în urma lor, de schimbat, spălat și culcat regulamentar. Bun, rămân astea două ore dintre micul dejun și prânz. Oh, stai! Ăsta e intervalul în care ieșim în parc, singura parte din zi când nu ne lovește soarele-n creștet și nu ne paște pericolul deshidratării. Mai ales că eu, fata cu prostata, nici nu-mi permit luxul să refac nivelul apei în organism, pentru că o excursie de pipi neprevăzut m-ar scoate total de pe traiectoria programului zilnic. O gură, când încep să crape buzele, e mai mult decât suficientă.

Nici că se putea moment mai prost pentru o mamă cu bebelușul la purtător. Clar, nu e deloc momentul acum!

Ar mai fi găurile-astea mici dintre mese, modelat de plastilină, lipit paiete pe felicitări și aplaudat spectacole improvizate în timp ce treci cu vederea cum îți sunt chinuiți pantofii preferați și cum s-au desperecheat cerceii de brățări în costumațiile artistice. Dar aici mai ai de strecurat două întâlniri de business și un post rapid pe blog (Uite-așa ai devenit tu expertă în livrat idei contra cronometru. Atâta coerență în gândire și eficiență-n scris n-ai învățat la niciun training corporate în ăia X ani de muncă-n companii și agenții de top!).

În weekend nu se poate, că plecăm toată gașca și am program artistic de distrat pruncii în mașină. Răgușeala strică vocea și nu-mi mai iese ”Am o căsuță mică” până la epuizare. Doamne ferește să nu țin pasul până la destinație. Deci nu e momentul nici acum!

Plus că febra cere timp, nu-mi permit eu luxul ăsta. Hai, de-un stricat la stomac parcă mai găsesc o portiță, dar mai bine-l previn, cine știe când am nevoie de minutele-alea prețioase. Mai bine le folosesc pentru o discuție de proiect, un telefon pe fugă sau un cadou cumpărat din zbor, cât să nu renunțe prietenii la mine că-s dezinteresată și superficială și nu mă port frumos de ziua lor. Nici măcar în visele mele cele mai frumoase nu pot să mă las pe-un fotoliu la o cafea în mall, că imediat sună telefonul. Dacă nu e mama rămasă acasă cu copiii, e bărbatul. Și nu, nu mă sună ca să-mi propună vreo cină romantică! Le-am uitat demult savoarea. Cam de la ciulamaua aia (nefericită alegere!) comandată la ultima ieșire în doi care ne-a tăiat la burtă de ne-a făcut să ne privim mai mult singuri, în oglinda de la baie, decât să ne facem ochi dulci peste masa cu lumânărici parfumate.

(P) Cea mai mare problemă pentru care nu e momentul niciodată

Mă spăl de zeci de ori pe mâini, nu împrumut obiecte, nu beau după alți oameni. De ani de zile am renunțat să mai mănânc din surse necunoscute, din cârciumi netestate sau să mai cumpăr de pe stradă sau de la vitrina asistată. Mai ales de când, în luna a 6-a de sarcină cu primul bebe, am cumpărat niște icre vrac de-am stat acasă o săptămână pe tratament, cu pericol de deshidratare de la diareea pe care mi-au provocat-o.

De altfel, pe noi diareea ne-a pălit în cele mai duioase momente: pe mine în sarcină, pe soț în concediu în Egipt, pe Blondă înainte de o plecare în vacanță. Măcar am rămas cu amintiri vii în urma experienței, dar parcă ne-am fi lipsit de ele. Ne-ar fi priit toate dacă am fi descoperit mai devreme în farmacie Smikactiv Go:

  • Soluție buvabilă, gata preparată (nu mai stai cu apa într-o mână, în timp ce cauți disperat un recipient să amesteci cu pulberea), se administrează rapid, pe cale orală;
  • Disponibil în plic unidoză; fiecare folosește doza lui, evident;
  • Tratează diareea acută la adulți și copii peste 8 ani;
  • Tratează diareea cronică sau durerea abdominală la adulți;
  • Ajută la oprirea, dar și la tratarea diareei, precum și la calmarea durerilor abdominale;
  • Ajută la eliminarea toxinelor și germenilor din organism;
  • Protejează tractul intestinal și ajută la tratarea leziunilor intestinale datorită proprietăților protectoare naturale ale diosmectitei – substanța activă din produs, o argilă naturală.

Atenție însă! Nu încercați să tratați simptomele diareei singuri, dacă aceasta este însoțită de alte simptome, precum:

  • Temperaturi ridicate, frisoane, vărsături ridicate;
  • Deshidratare;
  • Scaune cu sânge sau mucus;
  • Pierdere bruscă în greutate;
  • Dacă diareea apare în timpul sau după tratamentul cu antibiotice;
  • Dacă aveți deficiențe imunitare cunoscute;
  • Dacă ați fost recent într-o țară străină.

Aceasta pentru că e posibil ca să fiți afectați, de fapt, de o afecțiune foarte gravă.

 Pentru femeile care alăptează sau femei însărcinate: e bine să vă consultați medicul înainte de administrare!

Și, îndemnul meu: citiți cu mare atenție prospectul fiecărui medicament pe care îl luați!

Mami, mai pe scurt, pentru tine nu e momentul niciodată! Pentru nimic. Cu atât mai puțin pentru boli, stări de vomă, greață, răceli, dureri de cap sau burtă!

Asta e, nu-i momentul să fiu bolnavă. Gata cu extravaganța! M-am trezit bolnavă, cu mucii târâș, fără scăpare, cu pruncii de poale. Adio, vacanță la spital, să bolesc și eu pe îndelete! Adio, ore lungi de stat în pat cu plapuma până sub bărbie la 30 de grade-afară! Uite-așa, cu masca peste față, m-am târât din cameră în cameră, gata să răspund la fiecare ”Mami, mi-e foame! Mami, mi-e sete! Ua, ua, ua! Mami, vino să te joci cu mine! Mami, hai afară! Mami! Mami!” Cu masca pe față și cu tratament homeopat, mi-am văzut de treabă până mi-a trecut. Ce simplă ar fi fost o diaree…

Vouă ce momente din viață v-au fost afectate de asemenea episoade? Iată aici câteva:

https://www.youtube.com/channel/UC4Pegv6S26ZBHB6jleB0nmg

Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viață sănătoasă, puteți da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!

Sursa foto: arhiva personală

7 răspunsuri la “Tu știi când e momentul potrivit pentru bolit?”

Bine că nu m-a luat răul până acum. Dar să știi că uneori mă simt vinovată că nu am nici măcar un urgo în geantă. Nici când plec în concediu. Acum că am zis asta mă simt chiar iresponsabilă. Pfiu! Recunosc că aveam o sumedenie de medicamente în geantă până în 2007.

Da, pai asta mi se pare mie super tare! Nu ne gandim pana nu ni se intampla! 🙂 Desi e clar ca oricand se poate intampla orice!
Din 2007 incoace ce s-a intamplat? 🙂

Eu m-am imbolnavit la mare.
Bebe(1an si 1luna) incepuse sa aiba mucisori si febra.m-am speriat fiindca inafara de varicela de la 6luni,nu a mai fost bolnava.A 2 a zi am vazut 2dintisori.inca are mucisori dupa 4zile.
De alaltaieri respir repede si tusesc urat.pot trage aer adanc in piept doar ptr a tusi.si atunci ma dor muschii intercostali.nu sunt racita.Doar tusesc si suier.
Ultima data m-a tinut din luna a 5 a de sarcina pana am nascut si inca o saptamana fara pauze.Bebe se intorsese cu capul in jos gata sa se nasca,nu avea 1kg .iar eu sangeram si urinam.medicii „salvam mamica…lasa ca face altul”.dar a trecut.a stat 41sapt cu tot cu tusea mea.si a rezistat inca o saptamana dupa nastere. bebe se trezea din somnul dulce de 22de ore si tipana ingrozit de tusea mea.
Ieri am crezut ca mor.Chiar nu sunt o persoana sensibila nu iau totul in seama.dar incerc sa nu fac aceeasi greseala si cu bebe.dar…chiar am crezut ca mor…ma uitam la ea si ma intrebam cui o sa ramana?O iubesc enorm.Suntem singure decand eram insarcinata intr-o luna.tatal nu exista nici unde si sunt mandra de alegerea mea.Cine o va iubi mai mult decat mine?Cata bataie va manca de la oamenii fara inima care cred ca bataia e rupta din rai?Am pus in ea toata dragostea mea.Si nu are voie sa se piarda.
M-a apucat disperarea si inceput sa cer ajutor.Nu imi trebuie internare decat ptr 8ore.Ptr niste teste.Stiu doar ca plamanii nu arata bine desi nu am vicii.Dar mi s-a spus sa mai am rabdare ca va creste si pot sa ma internez.
Am inceput sa plang.Iar ea radea cu toata inimioara ei si ma facea sa plang si mai tare.Era amuzant fiindca mami nu are voie sa planga.
Azi sunt un pic mai bine.pot sa respir fara sa simt acea apasare desi fac pauze dese ptr a ma aseza ca sa respir.Nu mai sunt speriata.Sunt iar puternica.
Mami chiar NU are voie sa se imbolnaveasca.
Te iubesc Antonia mea mica!

Nu știu cum am dat tocmai azi peste articolul tău, Florina, dar uite că fix azi, 2 octombrie, simt că mă ia o răceală. Dar o duc eu pe picioare clar, altfel nici nu aș avea de ales. Haios e că tot azi am citit și la Miruna despre ceva de genu, cum că nu-ți permiți ca mamă să fii bolnavă. Și abia a început toamna serioasă…

Sa stii ca da, cateodata suntem pe aceeasi frecventa, noi, femeile. 🙂 Plus ca suferim si de aceleasi lucruri…:)
Sa te faci bine! Ma bucur ca te-am vazut la Webstock!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *