Povestea echilibrului

Multe lucruri nu as mai face acum, daca as avea un alt bebe sau un junior si mai junior decat cel pe care il am deja. Nu as mai cumpara lucruri inutile si poate nici nu as mai primi, caci e clar ca ce i-a fost util unei familii, nu ne e neaparat util noua, care avem un alt stil de viata si alte obiceuri. Ca sa nu mai vorbim de dinamismul unui copil, care influenteaza clar tipurile de jucarii sau obiecte pentru miscare pe care i le putem oferi. Imi este evident, copilul meu e unul dintre cei mai activi copii pe care i-am vazut vreodata si caruia ar fi meritat sa ii daruiesc o bicicleta fara pedale, la primele ei experiente in picioare.

Din pacate, nu m-am gandit la acest lucru si nici nu m-a sfatuit nimeni. Cand am aflat de ea, era cam tarzior si trecuse deja la bicicleta cu pedale si roti ajutatoare, pe care o indragea tare. Anul acesta insa, mi-am amintit de bicicleta fara pedale si sa va explic de ce. In vara aceasta, la 6 ani si jumatate abia, am reusit sa o invatam pe Teodora sa mearga cu bicicleta fara roti ajutatoare. A fost o adevarata provocare. Frica mare, exprimata sonor, lipsa echilibrului si increderii in sine, desi dorinta copilului exista. Am incercat, am esuat pentru moment, am renuntat. Am luat-o de la capat, am incercat din nou, lacrimi, suspine, frica, cazaturi si asa am parcat pentru cateva saptamani de tot bicicleta. Ne-am gandit inclusiv sa renuntam de tot la ea, pana cand copilul isi va exprima dorinta mai puternic si isi va invinge frica de pedalare fara roti ajutatoare. Caci despre asta era vorba. Mai mult, mergand inapoi pe firul problemei, frica de pedalare venea de la frica cazaturilor pe care le-ar fi putut lua, odata cu pierderea echilibrului. Si da, despre pierderea echilibrului era de fapt vorba. Copilul nu stia sa isi tina echilibrul, nu invatase acest lucru cu nimic din ceea ce folosise inainte – triciclete, masinute sau alte vehicule de acest gen. Si niciunul dintre noi nu se gandise ca nu i-am dat ocazia sa isi incerce echilibrul, inainte de a-i lua rotile ajutatoare, care ii ofereau echilibrul si siguranta de care ea avea atata nevoie.

Daca astazi copilul nostru ar mai avea pana in 2 ani, imediat dupa ce ar invata sa mearga si ar renunta la carucior, o bicicleta fara pedale ar fi primul lucru pe care i l-as darui. Si-ar exersa in felul acesta mersul in pas rapid si si-ar consuma energia in timp ce ar testa singur echilibrul.

Am aflat ca bicicleta fara pedale se mai numeste pre-bicicleta, bicicleta pentru anteprescolari, bicicleta de antrenament sau bicicleta de alergat.

Ceea ce o face cu adevarat unica si extrem de folositoare sunt beneficiile pentru dezvoltarea copiilor. Asa cum ziceam, cea mai importanta abilitate necesara pentru a invata sa folosesti o bicicleta cu pedale este echilibrul. Se pare ca unii copii care au folosit biciclete fara pedale pentru 20-30 de minute de doua ori pe saptamana au dovedit imbunatatiri substantiale atat in echilibrul static, cat si cel dinamic, imbunatatiri substantiale in coordonarea bilaterala si imbunatatiri considerabile in increderea in sine la nivel fizic.

Aceasta e una din povestile despre echilibru la copii. Una pe care eu as fi vrut sa o fi stiut in urma cu 5 ani, ca sa ne fie mai usor acum! Sa va fie de folos!

Sursa foto: Pinterest