De când lucrez pe cont propriu, am experimentat, în funcție de etapa în care mă aflam, dar și de proiectele pe care le luam, mai multe tipuri de joburi. Inițial, când am început și mă întreba lumea cu ce mă ocup, ziceam că sunt freelancer în domeniul comunicării. Eram la început și oricum nu îmi era nici mie clar drumul pe care urma să apuc. Știți cum se spune însă, nu mereu socoteala de acasă se potrivește cu cea din târg. Agenție nu am vrut să îmi deschid, mi se părea o responsabilitate prea mare să plătești salarii și să răspunzi pentru ele și pentru alte cheltuieli fixe în fiecare lună, indiferent de ce s-ar întâmpla. Eu știam comunicare, lucrasem pe proiecte și ma specializasem pe comunicare în domeniul sănătății. Lucram cu asociații de pacienți, companii farma, medici sau farmaciști, făceam evenimente, consultanță și relația cu liderii de opinie, fie ei jurnaliști sau bloggeri, mă priceam la creat conținut. Iar de când nu mai eram pe foaia de plată a unei agenții de comunicare îmi era mai bine să colaborez cu agenții punctual sau să lucrez direct cu diferiți clienți.

Ups, eu nu sunt freelancer!

Dar lucrurile evoluează în timp (ce bine!), iar când îți deschizi o firmă, oricât de mici vrei să păstrezi lucrurile, îți dai seama că oricum taxe la stat plătești, la bancă plătești, contabilitatea o ține altcineva de specialitate, iar odată cu ideea blogului am avut nevoie și de un om specializat pe partea de programare și grafică, care să facă și mentenanța ongoing a platformei. Pentru toate proiectele, fie că erau pentru clienți sau concepte proprii, am simțit curând nevoia să colaborez pentru creație și DTP. După care au apărut certificările de health coaching și consultanță în nutriție, în urma cărora mi-am dat seama că tot ce făceam devenise un concept, care îmbina online-ul cu offline-ul: evenimente pentru comunitatea blogului (Mama Time Out și Mama Meet Up), traininguri de nutriție și stil de viață sănătos sau ateliere pentru adulți și copii. 
Dar stați, deja nu mai eram freelancer, creasem un concept care implica și investiții proprii, dar și cheltuieli pe măsură. Mai mult, în afară de profesia mea de bază – aceea de consultant și creator de conținut, făceam în același timp și promovare pentru proiectele proprii și vânzări de proiecte, networking – fără de care nu exiști ca business. Lucram continuu, fără să am pe cineva alături, care să poată continua munca atunci când eu mă ocupam doar de recrutat clienți și de întâlniri. Știți cum e să nu îți ajungă o zi de muncă de 8-10 ore, când îndeplinești zilnic roluri diferite, uneori în același timp. 
Așadar, dacă freelancer nu eram, ce eram totuși? Că nici antreprenor nu mă puteam numi.

Eu sunt solopreneur

Nici cal, nici măgar, cum ar zice bunică-mea. Ba eu aș zice mai mult măgar, din ăla care trage din zori până în seară, de multe ori nemâncat sau însetat și alteori atât de enervat încât se oprește în mijlocul drumului, până se convinge că e momentul să plece mai departe. Cumva, nu are de ales, căci se află pe un drum pe care nu prea e loc de întors, oricât ar da el cu desagii de pământ. 

Ce este un solopreneur

Nu e un termen nou, doar că în piața muncii din ultimii ani a căpătat o tot mai multă relevanță. E un termen care e mai degrabă interconectat cu ”antreprenor”, decât cu ”freelancer”, deși diferențele sunt majore și le voi sublinia mai jos. Se pare că sunt din ce în ce mai mulți oameni care aleg să își creeze un business propriu, dar fără să aibă în plan să angajeze alte persoane care să lucreze pentru ei. Pe de altă parte, sunt și antreprenori care au ales să lucreze singuri, până când îl cresc suficient așa încât să se gândească și la echipă. Și mai e o diferență majoră între cei 2: un antreprenor va crea uneori mai multe business-uri de-a lungul vieții sale profesionale, pe câtă vreme un solopreneur se va concentra pe unul singur. Apoi, un antreprenor sadea este în primul rând manager de oameni. Chiar dacă nu angajează neapărat echipe, în primă fază, va lucra cu mai mulți colaboratori freelanceri, pentru a-și atinge scopurile și a dezvolta proiectele. În timp ce un solopreneur se va arunca în muncă, pentru a crește business-ul în care investește constant bani și timp. Prin urmare, cel din urmă face cea mai mare parte din muncă singur. Cumva, solopreneurii sunt mai mult workeri decât manageri, ca să zic așa. E în firea lucrurilor pentru ei să își suflece mâinile și să facă lucruri, nici nu le trece prin cap să implice pe altcineva în munca lor. 

Ce înseamnă să fii solopreneur – între bune și mai puțin bune

Partea cea mai bună ca solopreneur este că poți conduce propria afacere și poți lucra pentru ea de unul singur. Adică eu centrez, eu dau cu capul. 🙂 Sunt responsabilă 100% de succesul business-ului meu, doar pe mine însămi mă trag la răspundere când ceva nu merge bine și mă bucur singură când am succes.
Un solopreneur ajunge ușor workaholic. Eu recunosc, sunt în acel punct: dorm puțin, lucrez continuu, sunt permanent conectată la social media și la oameni din domeniu, când nu lucrez citesc sau mă documentez. În acest moment, încerc din răsputeri să mă odihnesc mai mult și să o las mai moale, ca să nu ajung la burn out, oricât de mult îmi place ceea ce fac. 
Un solopreneur are singur responsabilitatea banilor din business-ul său: el investește, el cheltuie, cât muncește atât câștigă. Eu sunt în momentul în care trebuie să fiu foarte atentă la cheltuieli, după ani întregi când am investit foarte mult și am cheltuit, căci se impunea. Dar taxele s-au mărit și timpul costă din ce în ce mai mult. Nu mai fac proiete pro bono și bartere fac cu foarte rare excepții. 
Partea bună ca solopreneur este că nu am nevoie să angajez oameni, ci doar să contractez colaboratori, de la consultanți la specialiști pe diferite domenii, pe termen lung sau punctual, pe un proiect. Sunt oameni cu mentalități de business și ei, au srl-uri sau pfa-uri, lucrăm ușor, fiecare vrea ca la final de proiect celălat să fie mulțumit, ca să continue colaborarea și să fie recomandat mai departe. Desigur, fiecare vrea să factureze, la rândul lui.
Ce îmi place mie cel mai mult ca solopreneur e că iau decizii singură. Cât am fost eu de manager în joburile pe care le aveam, exista mereu o limită în decizii. Trebuia să aprob bugete cu acționarii, iar unele propuneri la clienți era nevoie să treacă pe la ei. Azi decid singură, ceea ce înseamnă un mare act de asumare. 
Marele meu avantaj acum e că îmi pot face singură programul. Desigur, când lucrezi cu clienți, e nevoie să te pliezi pe programul lor de lucru. Cu toate acestea, dacă am pe cineva bolnav în familie și nu pot lucra joi și vineri, sâmbătă și duminică sunt la birou și recuperez. Riscul e că ajungi să lucrezi non stop, de fapt. 
Ce mă mai satisface pe mine e faptul că pot să îmi urmez viziunea proprie asupra muncii și să refuz tot ce iese din acest câmp. 
Și încă 2 lucruri mai am de zis ca solopreneur:

• Business-ul e strâns legat de brandul personal, așa că lucrul la cel din urmă asigură vizibilitatea și succesul primului. În fapt, e vorba de un proces continuu de personal branding, care ajută clienții să mă aleagă pe mine pentru colaborări și nu pe alții;
• Sunt 100% răspunzătoare de succesul propriului business. Dacă pe vremuri urmam visul altcuiva și eram plătită pentru asta, azi urmez visul propriu și nu aștept să îmi dea nimeni primă de Crăciun. Well, nu e simplu, dar asta e. 

Dar ce zic eu mai sus poate fi blestem pentru o altă persoană – luatul deciziilor, taxele, colaboratorii și tot așa. Precum și lucrul cu clienții. În ultima jumătate de an am pitchuit zeci de idei de proiecte și tot calculez la rata de conversie. 
Așa că viața de solopreneur nu e pentru oricine. E nevoie de stomac de fier, nervi de oțel, o gândire limpede și mindset care să se joace continuu între business/facturi și creativitate, pentru a mulțumi clienții. Riscurile sunt mari și, privit din afară, trăiesc o viață între perfecțiune și curată nebunie. Presiunea e enormă, dar experiența e transformațională. Oamenii își calculează pensii și își negociază polițe de asigurări de sănătate sau concedii de 30 de zile pe an. Eu vreau doar să dorm un pic mai mult într-un weekend și să pot să mă joc cu fetele fără să îmi mai bâzâie telefonul încontinuu, pe toate rețelele sociale. Mă bucur de fiecare provocare, nu mă mai tem de necunoscut și am înțeles că uneori câștigi, alteori înveți, ceea ce mi-a adus enorm de multă liniște.
În orice caz, ca solopreneur cu experiență pot spune că orice cale aș lua acum: să continui tot așa, să mă transform în antreprenor sau să mă întorc ca angajat undeva, am trecut prin cea mai grozavă experiență a vieții mele profesionale și mi-am demonstrat că pot face orice lucru, oricât de provocator ar fi!
Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!
Sursa foto: aici