”Și, ce planuri aveți pentru 2018?” Așa a sunat una din întrebările zilelor trecute, adresată nouă. Omul, iritat, a răspuns repede: ”Păi ce să facem? Ce am făcut și anul ăsta!”. A fost top of mind, ca să închidă subiectul, mai ales că lui nu îi place să facă planuri, liste de obiective și prostii gen rezoluții. Cică ar fi de ajuns o persoană în casă care face asta. 🙂 Ce e drept, e drept. Dar tot nu-mi place răspunsul lui. Pe motiv că parcă n-aș mai vrea și anul ăsta să ne ocupăm tot de casă și să stăm prin spitale. Așa că eu aș zice mai simplu: în 2018 aș vrea să ne trăim mai mult viața. Și îmi doresc mult să fac toate lucrurile pe care le-am amânat anii trecuți.
Cineva drag îmi zice că iarăși trebuie să amâne ideea de a mai avea un bebe, pentru că are un job nou și nu își permite nici să se gândească la așa ceva. Mai ales că are 6 luni de probă. Mi-am amintit de anii mei – pe la 20 și la 30. Tot timpul apărea ceva: un job nou, nu aveam o casă mare, nu aveam salariul dorit sau funcția visată. Și mereu amânam să merg în unele locuri sau să mă gândesc la un bebe. Întotdeauna era momentul să fac altceva decât aș fi vrut. Doar că tot eu îmi puneam acele bariere și tot eu eram cea care stăteam dreaptă în calea mea. Iar când sufeream, nu mă mângâiam. Dimpotrivă, eram mereu dură cu mine.
Astăzi, mi-aș dori ca atunci să fi avut tot atâta înțelepciune încât să mă iert mai repede sau să nu mă pedepsesc deloc. Aș vrea să mă fi bucurat mai mult de locuri, oameni și lucruri. Să fi apreciat mai mult experiențele trăite, de care azi îmi amintesc așa bine și cu blândețe, nepoluate de toate trăirile care atunci întunecau experiențele și nu le lăsau să fie perfecte. Mi-ar fi prins bine ca atunci să dau ignore oamenilor care m-au făcut să sufăr, cu mai multă lejeritate și cu mai puține zile și nopți perpelite. Ar fi fost mai înțelept să fiu mai blândă și cu părinții mei, dar am devenit așa odată cu trecerea anilor și închiderea rănilor, odată cu înțelegerea grijilor de părinte. Dar le fac pe toate azi și mă bucur de asta. Mă bucur că am vindecat răni vechi, dar și pentru că am învățat ca azi să mă las mai greu rănită.
Dacă ar fi să numesc un lucru pe care vreau să îl practic mai mult în anul care mi se așterne în față ar fi să dau voie mai mult neprevăzutului să mă surprindă. Să las în agenda mea și locuri goale, pe care să le umplu din mers cu experiențe care strigă să fie trăite, pentru că atunci este momentul lor. Iar eu să le aud. Și sunt sigură că le voi auzi, pentru că azi am urechi să aud, ceea ce în urmă cu 10 sau 20 de ani nu aveam.
Aș vrea să pot integra în viața mea munca și nu invers, cum am făcut ani la rând. Adică să miros zările și să mă întreb ce vreau să fac anul acesta, după care să desenez harta anului, atât cât știu acum din traseele ei. Să nu mai schimb harta pentru că sunt obligată de munca mea, ci amândouă să fie într-un dans lin, din care nimeni să nu iasă supărat. Așa cum am exersat timid anul trecut și am văzut că este posibil, dacă eu vreau și cred acest lucru.
Am amânat prea mult timp prea multe lucruri:
- cursul de înot;
- cursul de dans, împreună cu partenerul meu;
- iarna la munte – escapade în natura albă;
- bicicleta Pegas, primită de la soacra mea, pe care nu am apucat decât să o mângăi;
- o lună de vară la mare;
- vreme de plictis.
Ar mai fi câteva, dar cele de mai sus mi-au răsărit dintâi, așa că lor le-am dat voie să se aștearnă.
În 2018 voi reveni la ele. Nu știu exact când. Nu vreau să le iau pe toate în balonul meu de aventuri din ianuarie. Las zilele și lunile să decidă ele când va fi momentul să apară în viața mea.
Imi 2018 visez să nu mai fie nevoie să alerg și să fac continuu ceva. Într-o lume în care e prețuită imaginea omului ocupat și veșnic alergat, implicit cu o carieră de admirat, apanaj al bogăției, aleg anul acesta să fiu acea bogată care are timp. Timp să se bucure de copii și de iubit, timp de prieteni și timp pentru sine. Aleg să fac doar ce îmi place, iar pentru restul să rostesc un NU din toată inima, fără să mă mai simt vinovată.
Atât. Ziceți voi, nu era greu să povestești oamenilor despre toate astea? Mai bine stai și scrii pe blog. 🙂 Află universul mai ușor și astrele în sistemul solar se aliniază și după dorința mea, sper.
Râdem, glumim, dar anul cel nou e în funcție, ca să zic așa. Să fie cu de toate, pentru plinătate!
La mulți ani!
Româneți aproape de blog, multe lucruri folositoare veți găsi pe aici în acest an, al 3-lea an de scris aici.
Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!
Sursa foto: aici
6 răspunsuri la “Și, ce planuri aveți pentru 2018?”
Mie-mi priesc planurile pe care le fac la început de an. Le citesc și reactualizez periodic. Deci, da, cred în rezoluțiile de început de an :)! Provence zici … noi ajungem în Corsica :).
Da, fain. Și eu sunt omul planurilor. De când eram mică. Acum însă exersez focusul. Îmi propuneam prea multe. Acum merg pe ideea de puțin și bun.
Să aveți o tranziție ușoară și vacanțe superbe!
Sper sa ti se indeplineasca tot ce ti-ai propus si sa ai curajul sa aplici, evitand astfel micile piedici ce tot intervin si cadem prada lor asa usor.
La fel, draga mea!
In 2018 imi doresc sa nu mai fac planuri. Pentru ca in 2017 am facut atat de multe si mai deloc nu s-a intamplat asa. Oricum eu nu am fost omul planurilor mai niciodata. Dar totusi, in luna ta de “la mare” ia-ma in calcul. Am concediu .
La multi ani!
Să se împlinească, cu și fără plan! 🙂
Ah, luna mea la mare…de când mi-o doresc…dau de știre!!
La mulți ani minunați și vouă!