Emoțiile din interiorul nostru sunt oarecum niște necunoscute, nu-i așa? Negate, reprimate și deloc înțelese, fugim de ele cât putem. Nu avem timp de așa ceva, nu avem chef, e prea dureros să mergem acolo și oricum am fost învățate că să-ți arăți emoțiile e semn de mare slăbiciune. Ori noi muncim cot la cot cu bărbații, cum ar fi să ne smiorcăim în sălile de meeting, atunci când ceva ne stârnește emoțiile. Doar că acea capacitate de recunoaștere a emoțiilor, de a nu ne mai fi frică de ele și de a le conține pe toate, indiferent de ”culoarea” lor, este cea care ne arată cât de mult am crescut ca oameni.
Povestea mea cu emoțiile e cred povestea generației mele de femei care nu au avut un îndrumător în acest sens. Care au fost ironizate de câte ori plângeau, copile fiind și de ale căror lacrimi proprii părinți ori bunici erau speriați. Ajunse adulte, cu propriii copii, am putut observa frica bunicilor încă o dată, pentru lacrimile și exprimările de orice fel are nepoților lor – poate furie, anxietate, tristețe, rușine. Niciodată nu a fost loc pentru o emoție inconfortabilă. Dar ironia face că nici cele așa zis bune, pozitive, nu au fost întâmpinate cu prea mult entuziasm. Vă este cunoscut ”hai, lasă, că nu e chiar așa”, ”după râs vine plâns”, ”mai încet, că nu se știe”.
Cel mai neașteptat context pentru mine, dar și care mi-a dat încredere, a fost formarea în Somatic Experiencing (SE). Acolo a fost primul loc unde am exersat cu adevărat conținerea unei emoții, pas cu pas. Au mai fost înainte cărți citite, cursuri la care am participat, ori retreat-uri unde am fost și am experimentat emoții multe și diverse. Dar aș putea spune că doar am luat un minim contact cu ele, nu am reușit cu adevărat niciodată să stau cu emoția mea până la capăt și să simt că îi fac loc și o pot conține cu adevărat.
Ce eu am reușit să fac întâi cu mine în ultimii ani a fost să exersez abilitatea de conținere – de a sta cu ce se petrece înăuntrul meu. În toate sesiunile mele de psihoterapie, sesiunile individuale de SE și în viața de zi cu zi. Am făcut asta în ciuda disconfortului și am devenit cu timpul confortabilă cu acest disconfort.
Pe măsură ce eu am reușit să stau cu acest disconfort, mi-a fost și mai ușor să îndrum clientele cu care lucrez în acest sens. Mi-am dat seama în toamna aceasta, la sesiunile de practică de la ultimul meu modul de formare din anul 2. Dacă la început îmi era greu să îndrum pe cineva să mai stea un pic în locul acela dureros, anul acesta a fost cu totul diferit. Și pot să zic că trăiesc o mare bucurie. Pentru mine e un indicator de creștere ca terapeut somatic, care am ajuns să mă formez în acest domeniu după ani de lucru cu femei care doreau să slăbească și trecuseră prin yo-yo de prea multe ori.
Frumusețea care se petrece când învățăm să stăm cu emoțiile noastre, oricare ar fi ele, este aceea că vom conștientiza că nu sunt un bau bau care ne va acapara, ci că ele sunt părți din noi. Acceptându-le, ne vom simți întregi. Mai întregi ca niciodată. Și facem acest lucru pentru dezvoltarea noastră. Chiar dacă procesul acesta înseamnă și durere.
Sunt câțiva pași care ne ajută să ne împrietenim cu emoțiile noastre și din care să facem o practică, fie că e vorba de intimitatea noastră, fie că ne vom manifesta emoțiile în mod sănătos în relațiile noastre:
- să o recunoaștem când apare, să o validăm;
- să o denumim;
- să o observăm cu o curiozitate de copil;
- să nu încercăm să o alungăm, să îi facem loc;
- să încercăm să ne dăm seama unde anume în corp o simțim;
- să respirăm profund, în timpul acestei simțiri, în ritm lent și cât avem nevoie;
- să încercăm să susținem cu mâna locul unde simțim emoția, aducând acolo blândețe și căldură pentru a crea un cadru de siguranță pentru noi înșine, un cadru conținător.
- să avem răbdare, să nu grăbim momentul.
Nu ne va ieși din prima, pas cu pas. La început, va fi așa de dificil de stat acolo, încât evadarea se va petrece inevitabil. Și în SE, suntem îndrumați să stăm cu acea emoție doar dacă putem, dacă nu e prea mult pentru noi. Dacă este, vom merge cu atenție într-un loc din corp unde se simte bine.
Emoțiile noastre sunt esențiale pentru că ne oferă informații importante despre valorile noastre, despre modul în care percepem anumite experiențe, despre nevoile noastre și despre limitele noastre. Avem nevoie să ne creștem bazinul energetic, pentru a conține în voie, fără frică și fără grabă toate emoțiile noastre, care sunt indicii pentru a ne trăi o viață împlinită și cu sens.
Să nu uităm că dacă în interiorul nostru iau naștere unele trăiri, tot aici există și resursele necesare pentru a trăi și a gestiona experiențele respective. Iar de resursele acestea e nevoie să avem grijă fiecare dintre noi. Resursele sunt o altă temă despre care vreau să vorbim aici, pe blog, în seria de articole care urmează și cu care am intenția să vă descifrez cât pot tainele terapiei de experențiere somatică (SE). Și nu fac acest lucru întâmplător, ci pentru că toate aceste practici și concepte vă sunt utile vouă, femeile care citesc blogul meu și cu care poate îmi sunt/mi-au fost cliente, în procesul lor de slăbit, reconectare corporală și reechilibrare hormonală. ❤️
Dacă sunteți interesate de aceste teme, dați un reply la emailul în care sosește articolul meu la voi. Sau un email la [email protected]
