Cu ce noutăți trece viața pe la noi prin ogradă

În ultimele 2 săptămâni nu am scris deloc pe blog și de aceea nu ați primit newsletterul de la mine. Sper că mă veți ierta, mai ales că am făcut așa un magazin online frumos, de care sunt tare mândră. 🙂 Dar nu este singurul motiv pentru care am dedicat timp mai puțin blogului. Pentru că e vorba de timp mai puțin, nu timp deloc. Deși nu am scris, am făcut multe planuri. Parcă s-a spart polobocul cu idei. Am atâtea să vă spun, încât îmi trebuie zile de 50 de ore. Dincolo de viața profesională intensă, am făcut posibile și câteva schimbări la noi în ogradă. Ce pot să spun e că sunt super mulțumită de cum a trecut ultima lună, că am strâns super noutăți în viața noastră.

În primul rând, am împlinit un vis mai vechi. Până acum l-am amânat de atâtea ori, încât parcă nici nu îl mai vedeam posibil. Dar mi-am luat inima în dinți și m-am concentrat pe el, așa că în câteva zile aveam ce îmi dorisem acasă. Doamnelor, pam pam: mi-am luat bicicletă!! Și nu orice bicicletă, ci un Pegas retro, cu roți mici și pliabil! Deci îl iau și în portbagaj și plec unde vreau eu cu el. De la 16 ani nu am mai mers pe bici, iar în ultimii 16 doar cu mașina. Pentru mine e un pas enorm. Practic dedic toate după amiezele în familie acestui proiect. Pentru că….toată gașca are bicicletă nouă! De fapt, ăsta a fost visul. Să ne plimbăm toți cu bicicletele, de la mic la mare! 🙂 Pitica mai are până învață să meargă și nici eu nu fac curse de ciclism. Dar o luăm încet, că avem o vară întreagă în fața noastră. Am uitat să zic, s-a făcut și botezul. Ne-a prins o ploaie de speriat, genul ”shower”, am venit acasă murați total. Dar fericiți. Mai facem, sper că vom avea pelerine data viitoare.

Un al 2-lea lucru pe care l-am transformat în obicei deja este alergatul dimineața. Da, am reușit să introduc alergatul în rutina dimineții. Am săptămâni în care o fac zilnic, săptămâni în care merg 1 zi și 1 zi fac pauză. Cam jumătate de oră sau așa. Am mai scris despre alergat și cum nu a reușit să mă prindă până acum. Am crezut o bună parte de timp că nu e pentru mine. Doar că acum am descoperit și ce greșeam. Am tot povestit clientelor de la consiliere și multe și-au dat seama că au picat în aceeași eroare. Știți ce am făcut? În capul meu conturam locul perfect, momentul perfect, echipamentul perfect și starea de spirit care să mă ducă glonț înspre pistele de alergat. Ceva ca în filme, cu romanța de rigoare. Doar că viața mea arăta mereu așa: niciodată nu aveam chef dimineața, că aveam un copil prea mic să se lipsească de mine. După care mereu apărea ceva pe job sau eram așa indispusă că nu mai aveam chef să fac și altceva pentru care nu aveam tragere de inimă. Ori mă echipam, mă suiam în mașină să mă duc înspre parc. Aglomerat, acolo nu găseam loc de parcare. În parc, buluceală. Practic, făceam un efort atât de mare pentru pregătire, că la etapa propriu zisă, de implementare, eram deja obosită.

Am schimbat așadar încadrarea. Dacă în toate cărțile pentru femei ambițioase 🙂 ni se recomandă ”think big”, ei bine eu am zis așa: îmi voi propune un obiectiv mic. Zilnic, jumătate de oră în aer liber. Lângă casă, pe asfalt. Nu vreau să dau ture, să am un traseu mega amplu. O să dau ture pe bucata mea de asfalt la care am acces, câte ture îmi socotesc eu, ca să îmi bifez targetul. Fără pretenții, colanți, stomacul nu prea plin și nici prea gol. Fără machiaj și fără nimic decât o apă în mână. Ca să nu depind de nimeni și de nimic. Decât de vreme, cel mult. Deci ce am reușit eu se face și în pandemie și în afara ei. În orice anotimp dacă nu plouă rău și nu e viscol. Pentru că nu am mai așteptat momentul ideal și cadrul perfect, am trecut la încălzire și la ture. Fără prea multe așteptări și pretenții. Iar după o vreme, ce să vezi, cere corpul. Dacă sar o zi, parcă îmi strigă: ”hei, de mine ai uitat??”. Sunt atât de bucuroasă că am găsit cheia cu care să descifrez alergarea, încât mă felicit continuu! 🙂

Ei și dacă vă mai spun ce am făcut, sper să vă bucurați alături de mine! Am intrat în clanul Dottera, surorile mele. Chiar acest brand ar trebui să mă felicite, plus reprezentanții lui. Căci am descifrat ce mă ținea pe loc până acum să încerc minunatele lor uleiuri. În afară de faptul că mai toți reprezentanții sunt ulii gata să sară pe tine/mine (iertați-mă, fetelor, nu toate sunteți așa), avusesem prea puțină experiență cu ele ca să mă arunc și la dat banii respectivi, care nu sunt chiar puțini. Când am scris despre uleiuri pe Facebook, în proiectul meu #CoffeeTime #CommunityTalks, o prietena mi-a spus că ea e reprezentant. Și că nu are rost să îmi cumpăr nimic, îmi trimite ea să testez de la ea și difuzorul și câteva uleiuri.

Deci asta a fost tot timpul problema, că eu nu știam că grozăvii poate face difuzorul ăla seara și cât de bine voi ajunge să dorm când el îmi șoptește de iubire și de dragoste la ureche! 🙂 Plus minunatul ulei de lavandă, omg, așa ceva, de speriat! Dragilor, reprezentanți iubiți, dacă vreți vânzări dați mai mult spre testare produse, că veți ajunge să vă îmbogățiți, vă garantez. 🙂 Ideea e că mi-am luat difuzorul și pentru că prietena mi l-a luat ca pentru ea, practic ca la preț de Lidl. Așa că să vă așteptați să încep să vă povestesc despre uleiuri, când voi ști mai multe. Acum am un blend bun pentru sforăit, aștept efecte pe soț.

Am lăsat grozăvia cea mai mare la final, să mă laud cu ea: mi-am făcut curaj, în sfârșit, să invit acasă la mine un consultant de stil, imagine și fashion! Pam pam! A venit Gabi Urda pe moșia noastră, în cea mai ploioasă zi a verii. Și a fost…transformațional!! Abia aștept să scriu un articol separat pe tema asta zilele următoare, nu încetez să mă minunez de câte lucruri am aflat în 3 ore de stat de vorbă cu ea și cotrobăind prin garderobă. În orice caz, soțul, care a apărut la final, cred că i-a mulțumit în gând când a aflat că nu mai trebuie să îmi cumpăr haine. 🙂 De-abia venisem cu niște superbități de sandale corai de la Ana Urbană, deci nu a scăpat de tot. Și oricum o să fiu nașă în curând, deci mai trec pe la ea. Da, da, voi fi nașa unui băiețel superb, chiar în pandemie. Altă veste bună!

Acum chiar că e final: o întâmplare care mi-a redat speranța și încrederea că nu au dispărut de tot relațiile de calitate. Într-o vreme în care brandurile se așteaptă ca influencerii să dea tot ce pot de la ei și să își plătească facturile cum știu ei, am fost surprinsă de gestul unui client. Da, am primit acasă azi, un espressor cadou, ca și curtoazie pentru proiectele noastre de până acum (plătite, bineînțeles, corect și frumos). Uau! Doar atât pot să zic.

Cam așa pe partea de noutăți la noi în viață. Sper că și voi sunteți bine! Dați reply la acest email și scrieți-mi 2 vorbe, vă rog.

Cu drag și dor,

Florina

Zisă și Wellness Fairy 🙂