(2) Acum câțiva ani mâncam orice și nu mă îngrășăm

„Mâncam orice și nu mă îngrășam”

Aud asta de la fiecare femeie cu care lucrez. O frază însoțită de un oftat, o părere de rău. Cu toții ne dorim să mâncăm cât poftim și ce poftim și să nu ne îngrășăm, nu-i așa?

Te întreb însă pe tine, draga mea, cum era viața ta ”acum câțiva ani”? Pentru că avem tendința să ne amintim doar o parte a tabloului: numărul de kilograme sau măsura de la haine. Și să ne amintim mesele copioase doar. Pierdem din vedere imaginea de ansamblu.

Am terminat liceul cu 60 de kilograme, eram o tânără profesoară fără griji, care locuia la mama acasă. Nu plăteam facturi, nu aveam credite, nu trebuia să fac de mâncare, nici să mă îngrijesc de casă. Nimic nu mă stresa și trăiam în celula familiei mele de bază. Nici nu visam la o familie, copii etc.

La distanță de 27 de ani, am 70 de kg (la 1.79 cm), sunt la casa mea, cu 2 copii de vârste foarte diferite, sunt căsătorită și toată viața familiei mele e construită de mine, împreună cu soțul.

Ce am pus în cei 27 de ani? Tot ce am știut și am putut eu la acele momente. Au fost momente faine, dar și unele foarte grele. Dacă aș fi știut și ar fi avut cine să mă mentoreze, de la 18 la 45 de ani m-aș fi ocupat mai mult de mine. De ritmul meu circadian. Aș fi gestionat mai bine stresul. Aș fi lucrat mai ponderat. M-aș fi putut păzi, prin stil de viață, mai bine. Poate m-aș fi scutit de multe suferințe și afecțiuni.

Nu mi-am păstrat blugii de la 19 ani. Am intuit că nu are rost.

Etapele de viață ale unei femei

În fiecare etapă a vieții mele de femeie, am mâncat și am avut grijă de mine conform situației de viață din acel moment. Și a informațiilor pe care le aveam. Mai mult, în anii primei tinereți, partea legată de greutate nu era o preocupare pentru mine. Desigur, tot atunci, metabolismul meu era mai ”prietenos”.

Pe măsură ce situația mea de viață a evoluat, veniturile mele au crescut, am lărgit cercul de prieteni și viața socială, am început să mănânc la restaurant. Ce mâncam la începutul anilor 2000 în oraș? Pizza, paste și mâncare chiar dacă gătită, cu mult MSG (monoglutamat de sodiu).

La un moment dat am început să nu mai mănânc dimineața, mă trezeam și plecam repede la birou. Colegele mele mâncau la prânz covrigi și pateuri cu ciuperci. Am învățat să beau cafea. Măsurile de la pantaloni începeau să crească. Mama ne trimitea mâncare și noi mâncăm seara, târziu, cu bucuria cuplului tânăr.

Vezi cum se mănâncă și de bucurie (mâncat social, mâncat în familie), nu doar de stres și emoții mai greu digerabile? Te recunoști aici?

Viață activă vs. viață sedentară

Însă mergeam mult pe jos, nu aveam mașină personală, alergam după autobuz. Coboram și urcam scări până la etajul 8 al blocului unde locuiam. Când am observat măsura în plus la pantaloni am început să o las mai moale cu mâncatul seara târziu. S-a observat imediat, e normal, aveam 20 și ceva de ani.

Apoi mi-am luat permis și mașină și am început să mă bucur de beneficiile propriului automobil. Nu m-am mai dat jos de la volan nici în zilele noastre.

Au venit joburile complexe, am ajuns manager, director și stresul a început să mă apese din ce în ce mai tare. Deja trecusem de 30 de ani și aveam un copil. Sarcina mă lăsase cu niște kilograme, viața cu un copil mic mă priva de somn și alergam de la birou la copilul mic acasă, ca seara să pic după ce luam masa cea mai consistentă.

Ne îngrășăm când ne schimbăm stilul de viață

La birou, stam din ce în ce mai mult pe scaun. Pe drum făceam o oră la dus și o oră la întors. Mă durea spatele. Au început probleme cu cervicala. Colegii mei comandau zilnic pizza și altă mâncare fast food și beau cola (client al agenției). A început să mă doară stomacul și am ajuns la 70 kg. Mă simțeam rău. Mâncam de stres, simțeam că nu mai e locul meu acolo. Viața mea bună se schimbase din cauza jobului. Mâncam și mă îngrășăm.

Înțelegi sigur ce spun. 🙂

Realitatea e că ne îngrășăm pentru că ne schimbăm stilul de viață. Iar noi, femeile, trecem prin diferite etape ale vieții noastre de femeie. Hormonii noștri ne conduc viața. Ei sunt perturbați extrem de ușor de stilul nostru de viață și de alegerile noastre. În funcție de etapa de viață, putem corecta dezechilibrele hormonale mai ușor sau mai greu. Cine are peste 40 de ani știe despre ce vorbesc.

Draga mea, prin urmare, înainte de a mai suspina după cum mâncai acum 5-10 ani, te invit să te uiți și la viața ta de atunci.

Fă, te rog, acest Exercițiu introspectiv:

Amintește-ți cât munceai, cât dormeai, ce fel de mâncare alegeai, ronțăiai între mese și câtă mișcare făceai?

Și nu uita că metabolismul unei femei se schimbă odată la 5-7 ani. Scade adică. Vorbim despre metabolism într-un alt articol.

Mai mult, nu putem avea pretenția ca odată cu înaintea în vârstă să mâncăm la fel – aceleași cantități și combinații. Nevoile corpului se schimbă și trebuie să vedem care sunt acelea, în fiecare etapă de vârstă.

Să nu uit: ce am făcut în 2014 când am văzut cu brutalitate ce calitate proastă a vieții aveam atunci? Am ieșit din sistem. 🙂 Și așa am rămas. Am început să construiesc, pas cu pas, la viața mea profesională pe cont propriu. A scăzut nivelul de stres pe de o parte, dar pe de altă parte am început și eu să învăț să am mai multă grijă de mine. Să mă studiez, să mă ascult, să mă înțeleg mai bine.

Am învățat că nimeni nu e responsabil de starea mea de bine, de sănătatea mea și de kilogramele mele. Doar eu.

Pentru tine cum e? Tu cum simți că stau lucrurile?