Aud părinți asudați rău în preajma zilelor de naștere ale copiilor, chiar și când sunt foarte mici. Înfrigurați, caută ultimele modele de mașinuțe, păpuși sau jocuri, pentru piticii lor. Ziua de naștere a pinguinului mic devine un motiv în plus de anxietate pentru părinți, în loc să rămână motiv de bucurie. Hm, oare de unde a plecat acest obicei și de ce ajung adulții să sufere din cauza lui? Mă rog, cu o petrecere sau două, suntem toți datori, dar chiar e nevoie să îi învățăm pe copii că doar acest lucru contează și doar cadourile în pungi și ambalaje? Eu m-am gândit anul acesta la un cadou sănătos pentru bebeluș, când a împlinit 1 an.

Ce este un cadou sănătos

”Mama, ce cadou îi faceți Măriucăi de 1 an?”, mă chestionează mama mea. Sunt sigură că vrea să mă tragă de limbă, ca să se inspire, nu de alta. ”Un cadou sănătos!”, îi răspund, cu ochii după păpădia mică, aflată deja la un cablu și mânuindu-l cu îndemânare. ”Cadou sănătos?!!” – atât a putut să îngâne biata mama, cu ochii cât cepele. Cred că deja mintea ei începuse să lucreze în stânga și în dreapta. ”Da, nu zicem noi că sănătatea e cel mai mare dar pe care îl putem face copiilor?”, îi explic amuzată, ca să nu o mai țin mult în suspans. Nu de alta, dar nu mai vreau surprize, abia am trecut prin episoade de sănătate cu fetele, nu mai e loc și pentru părinți. Simt cum privirea ei îmi sfredelește spatele, aflat în plimbare după păpădie, aflată deja la priză, cu gândul ei veșnic de a explora tot ce vede prin casă. Îi explic mamei, din mers, că anul acesta îi fac un cadou inedit Măriucăi – un control oftalmologic. Are deja 1 an și, după gustul meu, e chiar târzior pentru primul control. Simt că e dezamăgită, dar îi mai spun că lucrurile sunt vremelnice, adevăratele cadouri sunt din această zonă. Doar că ne dăm seama târziu, în viață, de acest lucru. Este cazul soțului meu, care a descoperit că are astigmatism la peste 35 de ani…pentru că în copilărie nu făcuse niciun control…Așa că un cadou sănătos pentru bebeluș e o idee minunată și pentru el.

”Cel mai bine este să mergem cu bebe la un control oftalmologic de rutină, de la o vârstă cât mai mică (între 6 luni și 1 an, maxim 2 ani). Din acest moment, medicul oftalmolog pediatru te poate sfătui care este periodicitatea efectuării acestor controale, astfel încât să fie minimizate riscurile.” – spune dr. Roxana Cozubaș, medic oftalmolog, oftalmologie pediatrică.

Controlul oftalmologic la 1 an – un cadou sănătos

Așa că, în dimineața aniversării ei, am luat pitica la sub braț și am mers cu ea la medic. Nu am planificat această întâlnire să fie fix de ziua ei, întâmplarea a făcut ca medicul nostru să aibă o fereastră chiar atunci. Zis, stabilit, mers și făcut. O sâmbătă frumoasă și liniștită, în centru. Cu totul a durat cam o oră. Pentru că a fost nevoie și de picături pentru dilatarea pupilei, cu totul am stat în jur de 30 de minute. Dr. Roxana Cozubaș, medic specialist oftalmolog, oftalmologie pediatrică, consultant medical al blogului, este un om răbdător, amuzant și se vede de la o poștă că e și iubitor de copii. Cum să se supere păpădia mică la întâlnirea cu ea?! Dimpotrivă, a fost chiar răbdătoare și cooperantă. La final, a vociferat ea nițel, pe un ton mai ridicat, dar am înțeles de la medic că e posibil să o supere faptul că vede în ceață de aproape – efect al picăturilor, care urma să se ducă de tot în câteva ore.

Dar nu a fost dureros, nu a fost nimic care să o deranjeze într-atât încât să spun că e o traumă pentru ea acest control, cum am mai auzit pe la mămici.

Un copil din patru are nevoie de ochelari, nu mai amâna controlul oftalmologic, poate fi chiar copilul tău!

De ce este vederea atât de prețioasă

Vederea este un dar prețios, ea oferindu-ne peste 80% din informația oferită de mediul înconjurător. La naștere, percepția bebelușului este de umbre și lumini, dar simțul vizual se dezvoltă rapid și, practic, până la 7-8 ani se atinge maturitatea din acest punct de vedere.

Din păcate, părinții vin la control doar când cel mic spune că îl supără ceva (nu vede la tablă sau la televizor sau îl doare capul), însă de multe ori poate fi prea târziu. Copiii nu au termen de comparație în ceea ce privește percepția lumii înconjurătoare, astfel că el poate semnala prea târziu sau deloc o problemă oculară.

Cel mai grav caz este când unul dintre ochi vede bine și celălalt nu, caz în care copilul nu sesizează nimic până la vârste foarte înaintate.

”Am descoperit nenumărate cazuri de astfel de copii, aduși prima dată la control la 12-14 ani, când nu se mai poate face nimic nicăieri în lume. Ambliopia (ochiul leneș), căci despre ea este vorba, se tratează cu succes numai până în 7-8 ani. După aceea, legăturile dintre ochi și creier se închid și nu se mai poate reface vederea pe ochiul slab, indiferent dacă cel mic poartă ochelari sau nu.” – spune medicul oftalmolog.

Strabismul

”Strabismul este o afecțiune care, fiind vizibilă de către părinte, îl aduce mai devreme la control cu cel mic și, în general, reușim să tratăm cu succes aceste cazuri. Orice deviere a ochilor aparută sau menținută după 6-7 luni trebuie investigată cât mai curând. Nu trebuie să așteptați până când cel mic devine verbal sau „să treacă de la sine”, recuperarea va deveni mult mai grea atunci.”

Consultul în cazul suspiciunii de strabism se face urmărind niște teste care durează în total aproape o oră. Se începe cu testele de stereoscopie (vedere în spațiu) – copilul este pus să „prindă” niște animăluțe care vin înspre el (sunt ieșite în relief). La vârste mici (1-2 ani), putem observa dacă cel mic are o reacție la vizualizarea lor – se sperie de o muscă tridimensională sau indică unde găsește o steluță pe o tăbliță.

Alte verificări la primul control oftalmologic al bebelușului

Se continuă cu teste speciale pentru strabism (cover test) și de motilitate oculară – medicul plimbă o jucărie în fața ochilor, pe care copilul trebuie să o urmărească cu ambii, dar și cu fiecare ochi în parte. La copilul mai mare se poate evalua și acuitatea vizuală prin recunoașterea unor simboluri aflate la distanță.

Ultima, și cea mai importantă etapă este cea de cicloplegie, prin care se instilează niște picături cu ajutorul cărora medicul vede fundul de ochi, poziția ochilor (dacă este sau nu strabism) și dioptria (dacă cel mic are nevoie sau nu de ochelari). Există cazuri în care, dacă nu suspectăm nimic la copilul respectiv, mai temporizăm administrarea picăturilor (3-6 luni maxim). Examinarea completă, cu picături, este cea mai concludentă pentru sănătatea ochilor copilului, chiar dacă poate părea neplăcută la prima interacțiune.

Iată de ce, controlul oftalmologic de rutină, încă de la vârste mici, este foarte important pentru dezvoltarea corectă a vederii viitorului adult.

Voi la ce vârstă ați fost la medic cu cel mic? Cum vi se pare ideea unui cadou sănătos?

Nu uitați: sănătatea e cel mai mare dar pe care îl putem face copiilor noștri!

Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viață sănătoasă, puteți da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!

Sursa foto: aici. 

Sursa informații: dr. Roxana Cozubaș, medic oftalmolog, oftalmologie pediatrică