Jurnal de începător la sală, episodul 1

“Și, câți ani ziceai că are cea mai în vârstă clientă a ta?”, îl întreb între 2 exerciții pe antrenorul din fața mea, abia nimerind salteaua. “În jur de 70”, îmi zâmbește el înțelegător. “Pfoai, bine că m-am apucat totuși mai devreme de 70 de ani”, mormăi eu între respirații. În sinea mea, evident. Mă adun de pe jos, îmi iau prosopul și apa. Plec, cât mai dreaptă și demnă cu putință. În fața mea se aliniaseră deja câțiva alți antrenori cu elevii lor. Începeau orele, desigur, doar nu mă salutau pe mine. Mă întorc să îl salut eu pe antrenor, de care uitasem, din cauza reflecțiilor mele post work out. Fiți blânzi cu mine, acesta este totuși un jurnal de începător la sală!

Sunt Florina și mărturisesc în fața voastră: de data asta, mă țin de programul la sală. E marele mele angajament public pe care îl iau aici, în fața voastră. Am deja plan făcut până în iunie și nicio vacanță mare nu se arată la orizont. După 10 ani de când ridic și așez copii, stau cocoșată pe volan și pe laptop, iar casa mea e într-o margine de oraș (deci drumuri lungi la volan), umerii mei nici nu mai pot atinge podeaua. Rezistența mea e varză, mobilitatea e zero, de forță nu mai vorbim – sticlele de apă Dorna mi le deschid oamenii pe stradă. Râdem, glumim, dar nu părăsim încînta, vorba înțeleptului.

La 20 și un pic de ani, mergeam la aerobic de 3 ori pe săptămână. Săltăm ca o căpriță. Normal, abia mă măritasem, eram studentă. Și era declarația mea de independență. Doar nu era să fac sarmale, ca soacră-mea, mergeam la sală, deci eram emancipată. La 30 munceam în așa hal, încât seara mă târam până acasă. Știți cum e viața de agenție? Dimineața încă mai dormi în drum către sediu, iar seara nu mai poți nici să reciți cnp-ul pe de rost. Sala nu încape pe to list. Apoi a apărut Fata cu părul de aur: brațe, biceps, triceps, alăptat în toate pozițiile. Spălatul pe cap era o victorie. Cel pe dinți un vis frumos. După care am ales antreprenoriatul. Un fel de sprint continuu între clienți, proiecte, întâlniri, pitching continuu și tot așa.

Capacul peste toate: bebe 2. Toți cunoscuții se miră cum de n-am născut cu laptopul în mână. Undeva între o naștere, doi clienți noi și un alăptat am mai avut câteva tentative: un spinning care mi-a plăcut maxim, o alergare dimineața, abonament la o sală de proximitate și un program Revvolution. Toate mi-au plăcut maxim, dar toate s-au terminat, la un moment dat. Ba un job nou, ba un proiect solicitant, ba vacanța de vară, un Paști sau un Crăciun. Vedeți, mereu intervine ceva? Pun pariu că și legat de mâncat sănătos e la fel. Până devine stil de viață, ne luăm cu mâinile de păr toți. Dacă devine și nu rămâne la nivel de “doar o dietă”.

Așa că am stat, am cugetat și m-am întrebat: ce vreau, de fapt? E clar, dacă voi merge mereu pe aceleași cărări, voi ajunge mereu în același loc. Am decis că de data asta să nu mai aleg eu forma de mișcare. Să nu îmi mai fac un abonament în orb. Să cer referințe și să caut un antrenor personal, adică un trainer care să se ocupe doar de mine. Țopăială la sală, fără ca nimeni să nu îmi corecteze mișcările și să aibă răbdare cu mine, m-a adus unde sunt azi. Iar să pun eu mâna pe aparate, fără să știu ce fac și cu ce mă va ajuta fiecare, no way, Jose! Poate fi inutil (been there, done that) și poate fi periculos. Așa neantrenată cum sunt, mai fac și vreun pocinog și mă pricopsesc cu un concediu de odihnă la terapie intensivă!

Yes, ladies, deja am găsit sala, la recomandarea unor prieteni. La fel și antrenorul. S-a întâmplat în decembrie. Am fost și la prima ședință, de evaluare. Și am început tot în decembrie, cu prima ședință pe bune. Evaluarea mi-a arătat clar compoziția mea corporală, o să vă povestesc separat despre acest lucru, mult mai relevant decât simplul cântar.

Aveți milă, da? Sunt începător la sală, nu ca unii dintre voi care citiți critic acest articol. Normal, am făcut febră musculară de la evaluare. Jenant, știu, dar nu mă așteptam la altceva. Ambreiajul nu dezvoltă masa musculară. La prima ședință am bolborosit ceva de genul: “O să mă trimiți prin poștă acasă!”. Între prima și a 2-a ședința, au trecut 6 zile datorită Crăciunului și zilelelor libere. Iată-mă azi, după ședința a 3-a. Am convenit cu antrenorul că mi-ar fi de folos 3 sesiuni pe săptămână, pentru cele 2 obiective ale mele. Nu v-am zis, dar vreau să cresc masa musculară și să îmi îmbunătățesc postura. Deci nu să slăbesc, sper că ați remarcat.

Rămâneți cu mine, jurnalul ăsta de începător la sală va fi memorabil! Nu vreau să renunț iarăși! Mă încurajați?

Revin cu postari despre ce înseamnă antrenamentul personalizat, echipamentul la sală, tipuri de exerciții, obiective etc. Tot ce trebuie să știe un începător la sală.

Dar pe voi ce vă interesează pe acest subiect?

Articolele din această serie vor apărea la categoria TRAVEL, SPORTS AND FUN. Iar partea de mâncare va fi, ca de obicei, la categoria FOOD AND NUTRITION. Căci, desigur, va fi și o mare discuție legată de ce mâncăm atunci când ne antrenăm.

Un an nou minunat vă doresc!

Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!

Sursa foto: arhiva personală