Azi vreau să îți spun despre foame câteva vorbe.
Tu ce relație ai cu foamea?
Este o senzație plăcută?
Te sperie?
Poți să o urmărești? Ai răbdare să vezi cum crește în intensitate?
Îți e frică de foame?
Ce faci când îți este frică?
În practica mea curentă cu femei de toate vârstele lucrez mult pe relația cu foamea. Am lucrat mult pe acest subiect și cu mine însămi, mai ales în perioadele în care am fost însărcinată și apoi, după 40 de ani, la perimenopauză, când apetitul la mine a crescut considerabil.
M-am temut și eu o vreme, am abordat foamea pe toate părțile. Azi m-am împrietenit cu ea. Și chiar apreciez perioadele când simt cum crește nivelul de foame. Mă apreciez pe mine, care am reușit să cultiv răbdarea și conștiența în corp, ca să pot simți gradele de intensitate a foamei.
Tu ce simți când citești la mine aceste lucruri? Te sperie sau te bucură?
Sau poate doar ai devenit curioasă.
Este ok să-ți fie foame, draga mea. Foamea este viață. Nu uita acest lucru!
Din păcate însă, mare parte dintre femeile cu care au lucrez pendulează între acestea 2:
- frica de foame – ”Aoleu, dacă mănânc asta și apoi o să mi se facă foame?”;
- mâncatul preventiv – ”Mănânc acum că o să îmi fie foame mai târziu”.
În esență, ele sunt cam același lucru. Și, mai ales, sunt o mare dilemă: e foame sau nu? E foame acum sau nu?
Știu însă că e greu să îți dai seama mereu dacă e foame adevărată.
Așa cum spune și Geneen Roth – o autoare pe care eu o ador și ale cărei cărți le recomand: „Să-ți fie foame e ca și cum ai fi îndrăgostit. Dacă nu ești sigură, probabil nu ești.”
Adică dacă nu simți că îți este foame, probabil nu îți este. Însă dacă alegi să mănânci, atunci, de fapt, e bine să fii conștientă că e vorba despre altceva: ai o nevoie emoțională pe care trebuie să o satisfaci cu mâncare.
Fie prin a ronțăi ceva, fie prin porții întregi de alimente.
Adevărul este acesta:
Mâncatul, după mulți ani de dietă, când ai ajuns să te disociezi de corp, începe să nu mai aibă nicio legatură cu foamea.
Este greu să ne întoarcem la corp după ani întregi de mâncat la ore fixe, de mâncat preventiv, de frică, de tristețe, de stres, de „mănânc acum ca să nu-mi fie foame mai târziu”, de mâncat la film din pură obișnuință sau de mâncat anumite alimente cu o anume frecvență pentru că „ așa este bine.”
Dar ce putem face este să:
✅ne dăm voie să simțim senzația de foame, de gol în stomac;
✅să nu fugim de un stomac care cere de mâncare;
✅să nu mâncăm preventiv, ci așteptăm până corpul cere hrană și dacă nu putem să îi dăm atunci, acceptăm ca un normal prelungirea senzației;
✅să ne întrebăm corpul dacă și cât vrea să mănânce;
✅să ne ascultăm activ nevoile corpului în timp ce mâncăm și ne oprim la timp.
Știu că acum te întrebi probabil – cum să faci toate acestea? Pentru că nu e ușor să le faci singură, mai ales când nu știi de unde să începi.
Resursa 1 pentru tine
Una dintre cărțile de Geneen Roth de care îți spuneam este ACEASTA. Pentru acelea dintre voi care aveți o relație complicată cu mâncarea, e o idee minunată să o parcurgeți.
Resursa 2 pentru tine
Cursul de 6 săptămâni ”Mâncatul emoțional – de ce mâncăm și cum să ne oprim„, un curs unde contribuie și psihoterapeutul Elena Iorga.
- AICI poți citi tot ce vrei să știi despre acest curs;
- AICI poți face plata integrală;
- Dacă preferi să plătești în 2 tranșe, AICI poți rezerva locul prin plata primei tranșe, urmând ca până în seara de începere a cursului să plătești diferența.
Sper să te folosești de această resursă, pentru că ceva mai valoros e puțin probabil să găsești în România în acest domeniu, atât ca abordare, cât și conținut.
Dacă mai ai nevoie de ceva din partea mea, ca să decizi intrarea în acest curs, dă un reply la acest email și detaliem tot.
Îți mulțumesc încă o dată că mă urmărești! Sper că vei accepta invitația mea de a mă lăsa să îți fiu ghid în această călătorie de parcurgere a relației cu foamea, cu corpul, cu mâncarea, cu tine însăți.
Florina Badea
coach și nutriționist
Wellness Fairy
