De ce sunt studentă din nou, după 20 de ani

Un subiect simpatic, despre care am tot fost întrebată din octombrie încoace: ce este cu facultatea aceasta nouă în viața mea. Mai ales că nu duc lipsă nici de studii și nici de certificări. De 8 ani încoace, de când mă plătesc singură, am învățat că cea mai mare investiție pe care o pot face este în mine. Sigur, după investiția în proprii copii, dar aici vorbim de muncă. Dacă vreau să cresc, să dezvolt noi abilități și să diversific portofoliul de servicii oferite B2B și B2C, am nevoie să mă educ constant. Așa a apărut facultatea. Dar mai e ceva.

Zic eu că orice parcurs profesional, mai ales independent, e destul de sinuos. Puțini sunt cei care se așează la birou azi, după ce ieri au părăsit un job și zic: ”Gata, asta e, asta voi face toată viața de acum încolo.” Cei mai mulți dintre noi plecăm cu o idee și un plan, iar după o perioadă lucrurile se schimbă. Ne vin idei noi sau pur și simplu testăm și ne dăm seama de ceea ce merge și ce nu. Eu am mai trăit inclusiv ”piața”. Adică femeile cu care am lucrat, clienții, ele sunt cele care cer anumite servicii. Pentru care ai nevoi de urechi să auzi și de ochi să vezi. După care, e bine să te întrebi dacă le poți oferi ceva pe nevoia lor.

În cazul meu au fost femeile care vor să slăbească și simt că e nevoie să-și schimbe stilul de viață. Că nu mai e suficient să numere măslinele din farfurie. Că doar un anume tip de proteină nu va aduce mare schimbare în viața lor. Și începem să vorbim despre emoții, despre lucruri atât de intime și de profunde, despre care nu s-ar fi gândit că vor fi atinse în lucrul cu mine. Și așa mi-am dat seama că am nevoie și de certificare ICF (Internațional Coaching Federation), ca să dobândesc abilități de coaching care nu sunt chiar easy peasy. Chiar dacă sunt mulți coachi făcuți la ei în baie. De fapt, cu atât mai mult că sunt. 🙂

Și, mai sunt pasiunile. Unele, demult uitate. Cum a fost și cazul meu. Am studiat psiho- pedagogie pe vremea când eram încă un copil, în liceu. Și după 5 ani de studiu și 6 de lucru propriu-zis, am renunțat. Altceva mai strălucitor a început să-mi lumineze calea, iar eu m-am dus după lumină.

După care, analizând ce am făcut și ce fac în viața profesională, m-a lovit: mi-am dat seama că vreau să iau din urmă dragostea mea, psihologia. Și că oricum mă folosesc deja de ea, iar eu nu sunt o amatoare și nu îmi place amatorismul. Iar fără să mă neg sau să neg ceva din ce am fost în trecut și ce am făcut și fac, am decis că nu am o vârstă prea înaintată să mă apuc de studiu. Oricum, nu m-am lăsat niciodată de studiu.

Și, încurajată de o colegă dragă de la sala de sport și de soț, m-am trezit nici eu nu știu cum, de pe o zi pe alta, studentă. 🙂 Vreau să zic că am făcut așa repede un dosar de înscriere și am intrat la interviu, încât nici mie nu mi-a venit să cred.

Toate s-au legat repede: dosarul, admiterea (am intrat în primii 7 din sesiunea de toamnă, la zi), locația (aproape de casă, de școala uneia dintre fete, de zona mea de interes – sport, cumpărături, întâlniri etc). Mai mult, orarul permite și școală fizică și școală online, simt că toate astrele sunt aliniate ca eu să pot urma cursurile acestei facultăți.

Deci sunt studentă din nou, la 45 de ani, după o facultate și 2 mastere și mi se pare uau. Povestesc tuturor ce șansă minunată mi se pare că am să pot studia la vârsta la care bunica mea era bunică și se considera bătrână.

Mai mult, e atât de diferit față de acum 20 de ani. Sunt atâtea grupuri de suport pe whatsapp, imposibil să îți scape ceva – o informație sau un material. Cred că e prima oară în viață când zic: ”Doamne, mulțumesc ție pentru whatsapp!”. 🙂

Am niște colegi minunați, îmi plac mult, peste jumătate din ei au peste 35 de ani și știu exact de ce au venit aici. Mă face să mă simt în largul meu, e un mediu prietenos și susținător. Simt că aparțin acestui grup, îmi e tare drag. Îmi dau seama că e exact ce îmi trebuia pentru perioada acesta a vieții. Este o deschidere de care am nevoie și care știu că mă va duce în locuri pe care le merit. Și cred că mă ajută să depășesc singurătatea micului antreprenor român, care face și desface singur.

Îmi e ușor să învăț, pentru că sunt familiarizată cu termenii. Colegilor mei, de profesie avocați sau medici ori economiști le este probabil mai greu din acest punct de vedere. Însă ne ajutăm mult unii pe alții, fiecare cum poate – de la o vorbă bună până la sinteze, cursuri etc.

Îmi e și greu, am și eu vulnerabilitățile mele – nu rețin anii exact, nu îmi place musai istoria ori filosofia, însă compensez pe alte părți. La urma urmei nu acesta-i scopul, să ajung premiantă, scopul e să îmi iau licența în psihologie și să ajung psiholog. Iar dacă am puterea și disponibilitatea – fizică și mentală – să mai urmez și formarea în terapia cognitiv comportamentală, e minunat. Ca să pot susține și mai mult ce fac acum, prin coaching, consiliere, training și mentorat pentru voi.

Acum o săptămână am încheiat prima sesiune, am parcurs deci o șesime din drumul acesta. Cred că intuiți că nu a fost simplu, mai ales că am mai avut 2 evaluări pe parcurs, deci niște mini – sesiuni, în noiembrie și în decembrie. Sunt și lucrări de pregătit la unele materii. Dar, din fericire, am putut echivala 3 materii, ceea ce m-a ajutat mult.

Am zis de ce am ales psihologie parcă :). Pasiune demult uitată, dar și faptul că simt că se impune. Psihologia mâncatului e ceva complex, care merită studiat mai serios. Vreau să aflu mai multe despre creier și să integrez totul în practica de zi cu zi. Sunt foarte entuziasmată de asta. Dar sunt și deschisă să văd ce căi noi îmi poate arăta studiul în această facultate, pentru că e posibil să fie mai mult decât gândesc eu acum.

Pentru că pe site aici au apărut sute de oameni noi în ultimele zile, mai zic 3 vorbe despre mine, cine sunt și ce fac.

Sunt Florina Badea, am 46 de ani, sunt mamă pentru 2 fetițe și soția lui I. de 23 de ani. Locuim în București și visăm ca peste 20 ani să stăm la Brașov și undeva în Spania, măcar pentru 3-4 luni pe an.

Sunt coach pentru femei care mănâncă emoțional și tehnician nutriținist și mă formez în prezent ca psiholog și ca terapeut în Somatic Experiencing.

Lucrez cu grupuri de femei, atât online, cât și face to face. Faptul că putem lucra online înseamnă și pentru mine și pentru voi că ne vedem din orice colț al lumii unde există internet. 🙂 Un alt lucru pentru care sunt foarte recunoscătoare și care mă face să privesc viitorul cu încredere și relaxare.

Lucrez cu instrumente de coaching, consiliere, training și mentorat. Temele principale pe care le adresez în practica mea sunt: mâncatul emoțional, slăbitul pentru femei care mănâncă emoțional, importanța relației cu corpul când vine vorba de mâncat echilibrat, poftele alimentare și mai ales pofta de dulce.

Programul meu semnătură, unde ne vedem de câteva ori pe an față în față este Retreatul Wellness Fairy, ajuns la ediția a 7-a, pe care îl organizez singură încă de la prima ediție și care nu arată niciodată la fel.

Una din feliile cele mai importante din business-ul meu este trainingul corporate, pe nișa de wellbeing și nutriție. Am petrecut sute de ore în webinarii cu angajați din diferite companii, în ultimii 3 ani și sunt foarte mândră și bucuroasă de acest lucru. Pentru ei, pentru schimbările pe care văd că le pot înfăptui dacă cineva le simplifică mesajele atât de încurcate și complicate ale acestui domeniu.

Înainte de îmbrățișări, vă las 2 CADOURI:

• înscrieți-vă la cursul acesta GRATUIT de 6 zile, care vorbește de 2 dintre cele mai importante relații din viața noastră: cea cu propriul corp și cea cu mâncarea.
• 10% reducere la cursul de 6 săptămâni cu mine și Elena Iorga, psihoterapeut, care are scopul de vă învăța cum liniștiti mâncatul emoțional și să nu mai dați curs imboldului de a mânca decât dacă foamea vine de la corp. Folosiți cuponul emotional10 când faceți plata integrală pe site, AICI.

Și, dacă vreți să vă faceți un alt CADOU valoros pentru luna martie:

• vă aștept să vă rezervați un loc la Retreatul din 17-19 martie, un weekend la Bran, într-un loc retras, unde învățăm despre înțelepciunea corpului de femeie și pașii prin care se poate produce conectarea mult dorită la corpul propriu. AICI este locul unde puteți citi mai multe și AICI unde vă puteți înscrie, prin plata avansului.

Retreatul este un spațiu sigur, blând și plin de compasiune, dedicat doar femeilor, fără judecată. E un spațiu de învățare și de practică, pentru acelea dintre voi care vreți să vedeți cum se trăiește în armonie și aliniat cu sine.

Uh, dar cât am scris azi! Se cunoaște că abia așteptam să povestesc!

Vă îmbrățișez cu drag și bine ați venit, dacă abia acum ne cunoaștem!